E păcat că sunt fără cuvinte – la primele 5 merg multe povești. Tanti aia cu căruciorul e Molly Malone? Apropo, dacă vrei să se mai învioreze puțin cadrele alea, cu permisiunea-ți, încerc și vedem ce iese. Le-ai făcut ceva după ce le-ai descărcat sau sunt urcate pur și simplu?
Urcate pur si simplu, esti liber să lucrezi la ele dacă dorești și poți.
Fără cuvinte, dam, cuvintele au fost înaintea imaginilor, am două texte despre Irlanda.
Chiar Molly e. 🙂
Fotografiile 2-5 sunt preferatele mele, au asa o atmosfera… as spune grea, apasatoare, dar nu spun pentru ca imi inspira altceva: o solitudine acceptata, impacata.
…pe mine m-a amuzat monumentul relaxat al lui Oscar Wilde, „împrăştiat” pe stînca minusculă, lîngă care autoarea blogului a ţinut să se înveşnicească. Desigur, într-o fotografie!:-)))
Mi-am zis ca poate iau si eu ceva din atitudinea lui. Nici macar nu am stiut, pana sa ajung acolo, ca a fost irlandez. Plus alti scriitori.
Cat de igoranta am fost?!
Beckett, desigur, e cel mai barosan dintre ei, chiar dacă a trebuit să scrie în franceză. Poate cel mai metafizic din epoca de după război. Trebuia să-şi schimbe limba, ca să devină el(
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Ok
ianuarie 29, 2013
intr-o zi o sa ma duc si eu acolo 😛
ianuarie 29, 2013
f. frumos!!
Imbie a plimbareeee
ianuarie 29, 2013
@Andreea
Intr-o zi sper sa mai merg si eu. 🙂
@arakelian
Imbie, imbie, mai ales stancile si oceanul.
ianuarie 29, 2013
E păcat că sunt fără cuvinte – la primele 5 merg multe povești. Tanti aia cu căruciorul e Molly Malone? Apropo, dacă vrei să se mai învioreze puțin cadrele alea, cu permisiunea-ți, încerc și vedem ce iese. Le-ai făcut ceva după ce le-ai descărcat sau sunt urcate pur și simplu?
ianuarie 29, 2013
Urcate pur si simplu, esti liber să lucrezi la ele dacă dorești și poți.
Fără cuvinte, dam, cuvintele au fost înaintea imaginilor, am două texte despre Irlanda.
Chiar Molly e. 🙂
ianuarie 29, 2013
Fotografiile 2-5 sunt preferatele mele, au asa o atmosfera… as spune grea, apasatoare, dar nu spun pentru ca imi inspira altceva: o solitudine acceptata, impacata.
ianuarie 31, 2013
Despre 5 o sa vin cu o poveste la un moment dat.
ianuarie 31, 2013
…pe mine m-a amuzat monumentul relaxat al lui Oscar Wilde, „împrăştiat” pe stînca minusculă, lîngă care autoarea blogului a ţinut să se înveşnicească. Desigur, într-o fotografie!:-)))
ianuarie 31, 2013
Mi-am zis ca poate iau si eu ceva din atitudinea lui. Nici macar nu am stiut, pana sa ajung acolo, ca a fost irlandez. Plus alti scriitori.
Cat de igoranta am fost?!
februarie 4, 2013
Beckett, desigur, e cel mai barosan dintre ei, chiar dacă a trebuit să scrie în franceză. Poate cel mai metafizic din epoca de după război. Trebuia să-şi schimbe limba, ca să devină el(
februarie 3, 2013
te invidiez cu intensitate maxima :).
februarie 4, 2013
Ma bucur de intensitate, ca amintesti de ea, eu tot apatic te-am gasit in ultimele luni.
februarie 6, 2013
bati campii pe aci !!!