Undeva in bine ingrijita Germanie s-a construit de curand un laborator american de cercetare. Planurile prezinta o fundatie de 45 cm, dar baza are de fapt aproximativ 7 metri. Aici s-ar produce insulina. Si acum ma intreb si eu, si as descoase pe oricine are idee de efectele insulinei, de ce trebuie bagat atata beton?
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
martie 15, 2009
Cuvântul idee articulat cu articolul hotarât, deci ideea, m-a dus cu gândul la faptul ca s-ar putea ca insulina sa aiba si alte utilizari secrete decât cele stiute, pe care nu le cunosc eu, ceva pentru care se bate toata lumea. Am cautat dar n-am reusit sa aflu decât:
– Insulina (latin insula) este un hormon polipeptid compus din 51 aminoaicizi, secretat (singura legatura cu secretul evocat mai sus) de „insulele” Langerhans din pancreas ca precursor inactiv (proinsulina). Implicat în anabolismul hidratilor de carbon, în deficit conduce la diabet, în exces la hipoglicemie.
– Profesorul Nicolae Paulescu este primul care a produs un extras pancreatic de provenienta animala si experimentat tot pe animale pe care l-a numit pancreina care diminueaza glicemia.
– Si-a întrerupt cercetarile din cauza razboiului si în 1922 a obtinut brevetul Nr. 6524 pentru inventia “Pancreina si fabricarea ei”. Cu câteva luni înainte însa doctorul canadian Frederick Banting si câtiva colegi facusera prima injectie cu insulina unui pacient uman, primind mai apoi si Premiul Nobel pentru asta. Sigur ca ne doare, dar se pare ca ideile sale antisemite si antimasonice au împiedicat recunoasterea sa internationala. S-a mers pâna acolo încât inaugurarea unui bust al sau la Paris în 2003 a fost anulata în urma protestului unor organizatii evreiesti.
Mai departe acum:
– Casa mea, care nu este nici laborator si nici americana este infipta mai mult de un metru în pamânt, deci 45 cm mi se pare ridicol.
– Si pentru ca exista totusi un secret, el nu este legat de efectele insulinei, ci de modul ei de administrare. Citez: “La nivel global, numarul diabeticilor a ajuns la 150 de milioane, din care, anual, mor 5 milioane. Previziunile sunt si mai sumbre, pana in 2025, numarul celor care vor ajunge diabetici urmand sa se dubleze.” Si astia toti îsi fac injectii.
– Deci treaba fiind serioasa, chiar daca s-ar face doar insulina acolo, tot laborator de medicamente se cheama. Si daca s-ar descoperi macar si alte feluri de administrare pentru insulinodependenti (ca sa nu mai umbli cu seringa dupa tine), iata ca miza este imensa.
– Stiind ca medicamentele au cea mai mare piata de desfacere din tot ce se produce în lumea asta, 6,5 miliarde de posibili consumatori, ca falsurile care sunt adevarate otravuri sunt pe cale sa invadeze aceasta piata, orice masura de protectie mi se pare normala.
– Am avut ocazia sa cunosc un fost director al Directiei de Securitate a Teritoriului (faimosul DST francez), nu-i nici un secret, el ne-a spus-o. Acum este sef mare la un laborator de medicamente. Tot el ne-a spus-o. Si nu-i american. Deci e vorba de întâietate, de secrete, de experiente si de foarte multi bani. Ca-s americani, elvetieni, germani sau francezi.
Da’ eu stiu unde bati Duduca matale cu “atâta beton”. Nu la Anton, “ala cu cimentul”. Si aici intram în alta discutie: eu unul când aud de McDonalduri darâmate de unul cu mustata ca o bidinea si în gura c-o lulea (iata-ma si poet!), de campuri întregi de OGM distruse (încrucisari de zeci de ani ale unor institute de cercetari), de oameni îmbracati în verde, legati cu sapte lacate si cocotati pe macarale, de baloturi de paie puse pe calea ferata ca, vezi Doamne, va trece un tren cu deseuri nucleare pe acolo, de centrale atomice NEIN ca polueaza, de centrale eoliene NON ca fac zgomot daca esti foarte atent la fâshâitul lor, “parca-mi salta si-acum inima”, dar nu de bucurie cum zicea Creanga, ci ma ia cu calduri si ma furnica degetele. Las’ ca-i mai bine sa ne dea rusii la toti combustibili fosili ca acum, ca aia nu fac decât fum (încep sa intru la idei !). Am doar o întrebare Duduca la matale: când vom putea trece la o alimentatie rationala bazata pe pietre? Sau nici asta NU, ca strica peisajul? Scuze ca la o postare de patru rânduri comentez pe o pagina, dar dezbatem, nu?
Incolo, eu sunt bine, sanatos, ceea ce-ti doresc si tie.
martie 15, 2009
Ori au avut prea mult beton!
Ori e o conspiratie: pun dulciurile peste tot, la indemina.
Iar ei se pregatesc si asteapta generatia tinara, cu insulina.
martie 16, 2009
@Costel
Cred ca asta a fost ideea!
martie 16, 2009
@Dan
Multumesc pentru articolul hotarat „a”, am corectat. 🙂
De diabetici si insulina acum, eu am doi prieteni apropiati care folosesc pompe de insulina, parerea unuia dintre ei vine cu un acord incontestabil pt buncarul amintit de mine, cica asa s-ar pastra!!!
Combustibili fusili si alimentatie rationala bazata pe pietre, ce anume sa dezbatem aici? Amandoi, si tu, si Costel, sunteti pisicheri! :))
@Costel
Cum i-am scris mai sus lui Dan, pisicher mataluta :))
martie 17, 2009
Vazui de la început ca schimbasi ideea. Credeai Duduca matale ca e doar o întâmplare?
Pisicheri spui? Ei, as! Asta e moft ca’va s’zică, sa ne vezi în natura domnule, e lucru mare când îti spui! Cum, adică? Era să ma conversez cu aşa mândreţe de coleg… noaptea… pe alt blog?