Am verificat titlurile pe care le-am citit de Lucian Boia. Stătem ieri în fața unei mese special amenajate care conținea toate cărțile semnate Lucian Boia. Ah! Ce răsfăț pentru ochi, iar eu am citit doar 4.
Aseară, la librăria Cartea de nisip, Lucian Boia a lansat cartea Cum s-a românizat România. Nu am citit-o, dar mi-am cumpărat-o. O am în geantă, o port în geantă. Puteți oricare dintre dumneavostră să mă descoperiți cu ea în mână la Cărturești, Starbucks sau oricare altă cafenea din oraș.
Am ascultat cu interes discursurile de ieri, fie că a vorbit Robert Șerban, Cornel Ungureanu sau Lucian Boia. L-am ascultat chiar și pe Cornel Secu. Nu dau explicații.
Am privit, cât mi-a permis locul unde am șezut, și chipul lui Lucian Boia. Aici. În punctul acesta, fizionomie – personalitate, simt o contradicție. Un sentiment sâcâitor, absolut lipsit de cauze, nu-mi potrivește trăsăturile pe individualitate.
Am desprins din cărți individualitatea lui Lucian Boia. Mi-a revenit impresionabilă, electrizantă, lucidă. I-am acordat tot creditul de care dispun.
În realitatea mea de azi cu toate reprezentările ei am și o nevoie precisă: de a cunoaște istorie, de a cunoaște istoria poporului meu și a celorlalți.
Dacă mi-aș fi permis o întrebare ieri, aș fi formulat următorul gând: cum ne alegem istoricul?
Dacă mi-aș fi permis și un al doilea gând, aș fi sugerat un exercițiu de imaginație: un scurt scenariu despre cum să se predea istoria ca obiect de studiu în școli.
Nu am îndrăznit și nici nu m-a interesat să îndrăznesc. M-am încumetat să fac o poză pe care nu o s-o public. Nu sunt nici Mile Șepețan, nici Flavius Neamciuc. Poate dată viitoare o să fie unul dintre ei prezenți sau amândoi. De ce să nu ne intereseze istoria?
Istoria și gramatica limbii materne sunt obiecte de studiu obligatorii impuse de bunul simț.
Revenid, eu mi-am ales istoricul. Eu l-am ales pe Lucian Boia. Și vreau timp să-i citesc toate cărțile. Și masa din colț liberă de la Starbucks.
Cum s-a românizat România.
Să vedem cine este curios.
Notă: fotografia nu-mi aparține. Sursa aici.
iulie 29, 2015
Da, Boia este un istoric care se citeste lejer la Starbucks, putini istorici reusesc sa-si faca scrierile asa usor de „digerat” si putini istorici ajung sa fie cititi de mase, e meritul lui ca reuseste asa ceva. Iar ultima publicatie e mai mult o brosura decat o carte, dupa parerea mea. Cu siguranta nu m-as afisa cu cartea respectiva la o conferinta de istorici, dar pentru o cafenea „merge”. Pe aceeasi tema dar cu niste cercetari mult mai ample recomand cartile Irinei Livezeanu sau Marianei Hausleitner – pentru lectura la biblioteca.
Totusi sa raspund la intrebare/intrebari: imi aleg istoricii pe care ii citesc dupa temele care le aborda in cartile lor, dupa metodele si resursele care le folosesc. Astea sunt sa zic criteriile primare. Pe parcursul lecturii mai triez si dezvolt alte criterii: modul de argumentare, ideologie, gradul de obiectivitate etc.. Cateodata ma atrag si istorici datorita renumelui mondial, sper exemplu Eric Hobsbawm.
La intrebarea „De ce nu ne intereseaza istoria?” . Te referi ca natiune, ca popor in general sau te referi la situatia actuala a societatii? Daca te referi la situatia actuala: cred ca depinde mult de cercurile in care te invarti – spre exemplu in jurul meu se vorbeste prea mult de istorie, se argumenteaza istoric, se gandeste istoric etc..
O zi buna!
august 5, 2015
Raluca,
Bună, bună!
O întrebare: studentă la istorie?
Mulțumesc de recomandările făcute. Eu l-am descoperit pe Boia de la un prieten. Mi-a plăcut Boia datorită acelui grad de obiectivitate pe care l-ai notat și tu.
Pe mine mă bucură mult că pot să citesc în cafenele, în parcuri, undeva unde am de așteptat. Am posibilitatea să fac ceva cu mintea în atâtea intervale moarte.
Da, în jurul meu se vorbește puțină istorie, și ca situație actuală, și ca materie în școli. Se vorbește prea puțin.