Am ajuns la teatru de două ori. Am văzut Detalii naive, total lipsite de profunzime din viața și moartea unor spectatori, scris și regizat de Radu Afrim, și Scene dintr-o căsnicie în regia lui Radu Jude.
Mă consider datoare cu două cronici. Îmi crește datoria în fiecare zi, dar nu mă pot așeza la scris.
Mi-a trecut prin cap să fac un experiment.
Concentrată pe ordonanță și grațiere, să vin pe blog, în urma parcurgerii unor legi, cu un rezumat. Ce am înțeles eu. Fără explicații suplimentare. Doar un rezumat succint al unei persoane educate. Mi-am dorit și îmi doresc să înțeleg. Nu mă interesează surescitarea și patosul nici unui prieten.
M-am aplecat asupra celor publicate în Monitorul oficial și asupra articolului 183 din Codul Penal. Cum ar veni, îmi fac temele. Am renunțat la rezumat, au apărut multe articole pe internet, pe unele le-am parcurs cu atenție și interes.
Loc mai este de o părere, dar nu ajută pe nimeni și nu ăsta era scopul. Nu voiam să devin folositoare, ci să îmi demonstrez cât pot pricepe în urma lecturii. Așa și așa. Fix atât am priceput.
Am mers mai departe. Aseară am scos-o și pe Mara în piața Victoriei. Am vrut și am simțit. Tot o datorie și acțiunea asta. Să expun copilul la voința poporului și să-i explic pe înțelesul lui ce se întâmplă. A urmat un potop de întrebări. Mara se află la vârsta întrebărilor. Nu am stat mult. A privit în jur curioasă și a cerut acasă. Pe drum m-a întrebat ce a făcut domnul din desen de se afla la gunoi. Pe o pancartă, lângă noi, Liviu Dragnea era reprezentat la gunoi.
Înainte să-i răspund, am sărutat-o. Exprimarea ei, ce a făcut domnul, mama?, m-a umplut de mândrie. Așa mi-am confirmat că îmi educ copilul în bun simț. Jignirile nu-mi plac, iar cuvintele urâte în gurile unor copii semnifică un abuz, ca să folosesc sintagma actuală. Când vă învățați copiii neștiutori să înjure săvârșiți un abuz în serviciul de părinte.
Pe subiectul ăsta simt că o să mă pot înfuria. Dacă cineva găsește de cuviință să mă tragă de urechi sau să mă pună la punct.
Mulțumesc.
Foto: Bogdan Mosorescu
februarie 13, 2017
Esti în Bucuresti?
februarie 13, 2017
La Timișoara, Dan. Ce mă bucur să mai citesc ceva de la tine. 🙂
februarie 14, 2017
Trec mai rar pe la blog Duduca, iar de scris o fac si mai rar. Parca nu mai este cum era…
Credeam ca piata este doar la Bucuresti. Ma întristeaza când vad ce se întâmpla si la noi si în Franta si mai ales când vad ca oamenilor le este din nou frica. Dupa atâtia ani!
februarie 14, 2017
Fotografia e făcută la București. Eu doar m-am folosit de ea. Piața Victoriei există și la Timișoara, doar că se referă la ea cu Piața Operei.
Da, am observat că nu mai scrii. Sper că sunteți toți sănătoși și cu momente intense de bucurie.
Cu drag, Duduca te îmbrățișează.