Lichea? Nu, lichele. Toți suntem vinovați

În programul zilei de azi, dacă nu ai ceva de comentat despre politică, pare că nu interesează pe nimeni. Mă întreb, gândul cafelei de dimineață a lipsit? Ceașca, ușoară și plăcută la atingere datorită căldurii și mirosului ademenitor, a fost înlocuită de vomă imaginară?

M-am așezat la masa de la bucătărie și am citit titlurile. Ne-am întors în 1990. Nu, ne-am întors în 1989. Lichea. Hoti. Liviu Dragnea. Înjurături, înjurături, înjurături, înjurături, înjurături, înjurături. Varianta online a Dicționarului explicativ român prezintă lichea ca fiind cuvântul zilei. Lângă, fotografia lui Sorin Grindeanu.

După jumătate de oră de belit ochii, am lăsat telefonul deoparte și m-am întrebat ce este în neregulă cu mine. Nu mă simt revoltată, nu mă simt trădată, nu mi-e frică de o prăbușire închipuită în primii ani după regimul Ceaușescu, nu vreau să părăsesc țara. Ce naiba am?

O să vă răspund și o să-mi răspund.

Nu descriu furia deoarece datoria mea față de țară am îndeplinit-o. Am mers la vot. Data trecută am votat Partidul ecologist. Nu cred în Klaus Iohannis, nu am crezut în Victor Ponta. Nu am nici o simpatie politică. Îmi lipsește noblețea omului politic, preocuparea prin excelență, după Aristotel, a individului.

Cred cu tărie în decență și bun simț. A înjura conducătorii politici, corupți sau nu, mă dezgustă. Copiii lui Ponta rămân niște copii, iar ura mă îndepărtează. Mă opun lui Freud. Nu cred că înjurăturile pun bazele civilizației. Cuvintele urâte ne reîntorc într-o stare primitivă. De asta îmi este frică, de o reluare a unui trai străvechi.

Textul meu vine cu o perspectivă umanistă. Nu renunț la a crede în rațiunea umană. Iar poporul, prin cetățean, să nu mai arate cu degetul conducătorii. Oamenii ăia sunt produsul educației românești. Aceia care se împotrivesc azi, dar înjură și atacă persoana sunt mai bine educați? Atacul la persoană reprezintă o strategie. Nu am știut, dar așa este, am mai citit o carte și am descoperit în paginile ei tehnici, metode și strategii de a avea mereu dreptate.

Căutăm vinovați? Conducătorii sunt vinovați? Liviu Dragnea? NU.

Toți suntem vinovați. Și oamenii din Teleorman, și aceia care au votat PSD, și aceia care nu au votat. În primul rând pentru că suntem niște needucați și pretindem de la alții ceea ce noi nu oferim.

Vrem o țară ca afară?

Începeți cu educația, iar educația începe în primii ani de viață, nu în școală. Ce îți înveți copilul în primii ani de viață?

Azi îi învățăm că Liviu Dragnea e vinovat. Noi suntem fără de pată.

Foto: Adrian Oncu

5 Comments
  • Mia
    februarie 1, 2017

    Si ce e de facut? Ii lasam sa faca ce vor? Daca producem un precedent periculos la ce ne putem astepta pe viitor?

    • Dunia
      februarie 1, 2017

      Mia, în asemenea situații, mi-ar plăcea să ascult sugestiile unor specialiști. Au fost oameni, și sigur mai sunt, născuți pentru politică.

      Eu, ca cetățean, doresc să votez, să-mi exprim părerea, să mi se asculte nemulțumirile. Nu doresc să am ultimul cuvânt. Nu am pregătirea necesară. Fac însă pe partea mea tot ce pot, încerc să fiu un cetățean responsabil și-mi educ copilul cu reguli, datorii și responsabilități.

  • Alex
    februarie 1, 2017

    Mi se pare simplist mesajul tau, Paula.

    Dragnea e la fel de vinovat independent de vinovatia altora. Imi displace cum usor-usor il scuzi, doar pentru ca „si altii fac (chestii naspa)”. Pai foarte bine, acei altii sa fie si ei trasi la raspundere, hmm?

    In alta ordine de idei, democratia nu incepe si nu se termina cu votul. Acesta e o etapa a procesului democratic, desigur, dar nu singura chestie. Alegi niste oameni, bun, si se dovedeste ca-s gunoaie. Sau ca-s incompetenti, mnoa. Ideea e ca nu-i mai doresti la butoane. Ce faci, te asezi in fund si astepti sa treaca timpul? Ca, nu-i asa, au fost mandatati pe X ani, acuma or fi intangibili sau ceva. Nu gust teoria ca asa ceva are sens.

    Politica facem toti adultii. Mereu. Prin alegeri sau prin inactiune. Daca e nevoie, facem politica alegand sa scriem alesilor nostri, spunandu-le ce ofuri avem. Daca e nevoie, iesim la protest. Nu-i nimic nou in chestia asta. Nu-i nimic tragic in a protesta.

    Ti-ai pus problema ca a ajuns lumea sa-i ceara capul lui Grindeanu si al lui Dragnea in strada, fix pentru ca se otelesc si nu asculta de dorintele oamenilor? Nu cred c-au cerut protestatarii chestii incredibil de dificile. N-au cerut bani, culmea, n-au cerut mariri sau altceva. Au cerut sa nu se incurajeze, de la cel mai inalt nivel, coruptia. Sau abuzul in serviciu. Sau alte chestii de-astea care in fond ne afecteaza pe toti. Cand raspunsul oficial este tacere, sau chiar injuraturi (a la Tariceanu), cam la ce reactie te astepti? Flower power?

    Food for thought ..

    • Dunia
      februarie 1, 2017

      Alex, dacă aș fi înțeleaptă, aș aștepta până mâine să-ți răspund. Dar mă simt pregătită pentru un răspuns la cald.

      Mi-ar fi plăcut ca mesajul meu să fie simplu, nu simplist, dar asta ține de mândria mea, nu are legătură cu subiectul.

      Eu nu-l scuz pe Dragnea, cum aș putea? L-am folosit ca argument. Numele lui, numele lui Sorin Grindeanu au apărut excesiv pe peretele de la facebook. Dacă apăreau alte nume, alte nume foloseam în text.

      Cine se dovedește a fi gunoi? Vezi, asta îmi displace. Aici aș lua apărarea oricui. Nu-mi plac jignirile. Nu te fac mai bun, mai inteligent, mai competent. Din contră, îmi pare că nu ai argumente suficiente.

      Eu nu fac politică. Nu fac. Nu vreau. Mă plictisește. Mă dezgustă.

      Știu cu certitudine un fapt. Toți suntem manipulați și nimeni nu deține adevărul sau fiecare are un adevăr. Asta seara sunt două adevăruri cel puțin, al meu și al tău. Orice altceva aș mai adăuga în acest mesaj ar însemna acceptarea unei provocări: de a face politică, de a alege o parte. Momentan îmi permit să stau să observ și să trăiesc democrația prin vot, prin educație, prin reguli.

      Îmi pare rău dacă te dezamăgesc, dar nu o să-mi cer scuze pentru atitudinea mea.

  • Alex
    februarie 2, 2017

    Mai, cand am pus intrebarea „daca se doveste un gunoi”, era ipotetica. Poti s-o lasi acolo, ca ipotetica. Poftim, primarul Timisoarei, Ciuhandu, a fost ales pe teoria ca-i sarac da’ cinstit. In timp s-a dovedit ca-i doar relativ sarac, si doar relativ cinstit. Daca in timpul celui de-al doilea mandat al sau ne prindeam ca-i limitat si naiv, trebuia lasat sa-si termine mandatul? Asta intreb, in ce conditii vezi tu c-ar trebui sa-si inceteze prematur un ales mandatul. Si cum ar trebui sa reactioneze oamenii in fata unui raspuns zeflemitor.

    In rest: nu gust teoria cu „adevaruri alternative”. Adevarul e unul singur. E posibil sa nu-l stim nici unul din noi, da. E posibil sa ni se fi suflat praf in ochi. Dar asta nu schimba natura adevarului, doar pozitionarea noastra fata de ele. Daca-mi spui „eu cred ca tu nu detii adevarul in seara sta, fiindca esti manipulat”, e o discutie pe care o putem purta punctual. Daca insa imi spui ca e ok, si eu am un adevar da’ si tu ai un adevar .. chestia asta ucide conversatia. Ca n-ai cum reconcilia pozitiile.

    A merge la vot este a face politica, apropo. Chiar si inactiunea este tot politica. Ma rog, tu tii musai sa iti imaginezi un turn de clestar in care crezi ca poti sta deoparte. N-ai cum, intr-o democratie reprezentativa chiar si inactiunea are efecte. Sigur, punctual, oricui ii este ingaduit sa nu faca un gest sau altul, din motive punctuale. Da’ ca alegere constienta, stii cum zic? Fiindca nu te intereseaza chestiunea in discutie. Nu fiindca „nu faci politica”. In fine.

    Scuze n-ai de ce sa-ti ceri, ca doar nu suntem in vreo relatie care sa-mi ingaduie vreo anume asteptare de la tine. Gandesti, scrii si te exprimi fix asa cum consideri. Imi place sa cred ca desi ne „ciondanim”, totusi ne intelegem unul altuia punctele de vedere.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
30 − 28 =