Fix cum m-am așteptat! Un grup select de 200 de persoane a citit articolul de ieri despre romanul O călătorie în India. Puțini aleg lectura sau recenzia unei cărți. Revin azi cu observații personale.

Aud și văd multe mesaje despre regăsirea de sine. Statul în casă e un prilej extraordinar pentru introspecție. Nu știu ce să zic. În general, nu prea știu ce să zic despre aceste zile. M-am trezit chestionându-mă despre libertate. Mă încăpățânez într-o rutină cu Mara. Citim, ne jucăm, ne uităm la film, ne întindem oasele cu pilates zilnic. Rutina mă plictisește, dar îmi dă un scop. Să umplu orele dintr-o zi fără să pic într-o descurajare primejdioasă. Cum să te regăsești într-o stare psihică alarmantă?

N-am fost liberă cu adevărat vreodată. Tatăl Marei mi-a zis că mereu fac ce vreau eu, cum vreau eu. Fără să-i dau dreptate, am vociferat, dar un răspuns nu am dat. Acum am un răspuns. N-am acționat simțindu-mă liberă. M-am împotrivit. Condiționată de tata, condiționată social, condiționată financiar, mi-am dezvoltat nesupunerea. Libertatea potrivește anumiți factori într-un puzzle. Lipsește un factor, imaginea de ansamblu se schimbă. Dacă ești frumos, cauți următoarea piesă de puzzle. Dacă nu ești frumos, adaugi piese. Imaginea de ansamblu se mărește. Dacă nu ești frumos, îți dezvolți simțul umorului.

Cel mai mult am fost condiționată financiar. De tata la început. Mergi sau nu mergi la facultate. De mine depinde. Fără liberul arbitru, m-am dezvoltat ganglionar, pe lângă. N-am experimentat libertatea, am cultivat încăpățânarea. Nu m-am lipsit de banii tatălui, dar i-am retras afecțiunea fiicei. De la relația cu tata, în relația cu bărbații n-am fost mai brează.

Pe tatăl Marei l-am cunoscut în facultate. Mi-am păstrat starea ganglionară. Ignorând mezalianța, condiția finaciară superioară a lui, m-am purtat firesc. Nu am considerat că mi se cuvine viața luxoasă, am luat-o de-a gata. Când a apărut Mara, mi-am dat în petec. Am refuzat condiționarea și controlul. N-am făcut ce am vrut eu, cum am vrut eu. M-am împotrivit cu numeroase consecințe. Nu m-am lipsit de bani, dar mi-am retras afecțiunea.

Cum ar fi fost viața mea dacă m-aș fi simțit cu adevărat liberă? Să fiu curajoasă. Să refuz. Să anulez condiționările financiare. N-am de unde să știu. O să pariez pe mine în viitor. O să las frica să mă doboare. Ca să urc apoi. Când ești jos, poți doar să urci. Făt Frumos zice că am citit degeaba atâtea cărți. Dețin informații și nu le aranjez în favoarea mea. Să funcționeze cu beneficii pentru mine. Fără să-i dau dreptate, am vociferat. Asta fac eu. Mă împotrivesc de o viață.

Zilele astea nu pot să nu mă întreb. Cum ar fi fost să mă simt liberă?

Presupun că azi o să fim mai mulți la lectura articolului. Numărul contează la bloguri. Numărul se materializează în facturi. Facturile lipsesc. Stau pe canapea și scriu.

Plec de pe canapea să dau cu aspiratorul. Va urma.

Foto: Bogdan Mosorescu