Am o fată preadolescentă. Am un băiețel care imediat o să împlinească un an. Am două oglinzi și o posibilitate de a privi trecutul în același timp cu prezentul. Am greșit monstruos cu Mara pe alocuri. O să greșesc și cu Mateiu. Diferența constă în abordare. O să abordez situații asemănătoare cu altă atitudine. Fix ca în Micul Prinț de care mereu îi amintesc Marei. La ce ne uităm, la o pălărie sau la un șarpe boa care a înghițit un elefant? Dilemele Marei le direcționez spre Micul prinț și profit să-i amintesc și de tristul adevăr că este greu cu adulții.

Cumpărați cartea de aici: Cărturești.

O să redau un dialog cu Mara. Acesta în mod particular îl simt ca o răscumpărare a greșelilor. Faptul că Mara gândește și exprimă fără teamă, mă consolează și mă umple de mândrie.

Dunia: Mara, cu ce te îmbraci?
Mara: Cu haine. (Râde cu ochii și colțul gurii. Îmi observă reacția).
Dunia. Serios?! Am presupus că te îmbraci cu pene. (Ton serios).
Mara: Penele au fost și prima mea opțiune, dar m-am răzgândit.

Mara a râs. Eu am râs și nu mi-am încăput în piele de mândrie. Ați reușit să-i determinați pe copii să exprime ceea ce gândesc?

Foto: Bogdan Mosorescu