În fiecare zi îmi propun să scriu. După ce adoarme Mateiu, îmi zic. Dar știu. Știu că mă mint. Seara mă ustură ochii. Mă simt obosită, balonată, frustrată, liniștită, leneșă. Mă ustură ochii chiar în acest moment. Nici privirea nu-mi mai este cum a fost. Rar mai scriu sau mai citesc fără ochelari.

În apartament s-a lăsat liniștea. Mara este plecată cu o prietenă la Abrud. Mateiu și-a încheiat discuția cu tatăl lui. Motan a pus punct ieremiadei și s-a așezat lângă mine. O fi și el curios de călătoria mea în Bali. Am călătorit în Bali, nu am fost în concediu. N-am suportat nici o epifanie, dar mi-am exersat capacitatea de detașare. Mai mult am reușit decât am eșuat. O performanță care merită menționată: m-am detașat de propriul corp. Am zburat cu un spate blocat, la economy, 5 ore până în Dubai, apoi alte 9 ore până în Denpasar.

Deoarece pe insulă se întunecă în fiecare zi în jur de ora șase, n-am văzut oceanul în prima zi. L-am ascultat în timp ce am descoperit, am învățat și am savurat, pe terasa hotelului, mâncarea tradițională nasi goreng. Dimineața am ajuns pe plajă cu un plasture imens la spate. Mi-am exprimat adeseori frustrarea și durerea, dar nu m-am plâns. M-am jucat cu copiii. Am pedalat. Am citit pe șezlong. Oh, Fuga de libertate a lui Fromm a completat călătoria cu câteva chei de înțelegere a unor caractere din familie. Într-o dimineață, în timp ce tatăl Marei și tatăl lui Mateiu își întindeau oasele la o sală de sport pe plajă cu toate aparatele din lemn, apoi se cufundau într-un ciubăr cu apă cu gheață, eu am dat buzna și le-am citit despre personalitatea sado-masochistă.

Cinci zile am petrecut la mare. Am admirat și am simțit forța oceanului. Nici în Cabo Verde n-am văzut valuri mai mari. M-am simțit suptă într-o burtă ancestrală care nu cere permisiunea să distrugă. O fi fost Shiva, cine știe?! Nu mă lasă mintea să cred, dar mă încântă ludicul. Cât timp am petrecut la mare, m-am gândit la zeii lor, Shiva, Vishnu și Brahma. Locul trei ocupă hinduismul în topul religiilor, după creștinism și islam. Eu refuz să consider hinduismul religie. Sigur am și citit pe undeva o însemnare despre asta. E mai mult un sistem de gândire, o filozofie de viață. Toți hinduși au un rol în viață, minunatele caste care binecuvântează sau blestemă ființa umană. Blestemul începe atunci când îți dorești mai mult de la viață, când te prețuiești ca întreg și nu ca parte.

Mă opresc. Nu o pot lua pe calea filozofiei. Mașina de spălat vase se zguduie. Sau poate nu se zguduie, dar e prea liniște. Aparatul de aer condiționat hârâie. Motan își linge labele. Nimic nu se potrivește ca să simt sau să gândesc hinduismul la ora asta.

La ora asta m-aș strecura în așternut. M-aș întinde pe cearșaful alb. Aș adormi fără să bag de seamă schimbul veghe-somn. Oare acum dorm? Întreg textul este în capul meu?

Până vine dimineața nu pot să fiu sigură. O să verific.