Andreea Esca ARE o freză sau ESTE o freză

De câteva zile am o oarecare iritație de sine. Centrul psihicului meu s-a oprit la Andreea Esca, la părul ei.
Poporul o știe pe Andreea Esca, elevii îi pot citi numele în manualul de istorie. Bună dimineața, România, bună dimineața București.
Și freza ei.
Românul postcomunist a crescut cu freza prezentatoarei de știri. Ce nu a crescut? Părul ei. Parcă și ecranul s-a acomodat în niște centimetri.
Scriu despre Andreea Esca, despre părul ei deoarece mi-am pus o întrebare. Andreea Esca este părul ei? De ce se identifică atât de mult cu această freză?
Dacă și-ar lăsa părul să crească nu ar mai fi ea? De ce aleg oamenii, pe ce rațiuni, să se identifice într-o singură notă?
Cu judecata am înțeles că freza ei este o strategie de marketing, o imagine, aproape un personaj, dar m-am și îndoit de toate acestea. Concret, am judecat că o freză păstrată ani de zile poate să însemne și o anumită teamă. O teamă de nonidentificare. Poporul s-ar putea să închidă televizoarele la 1 Decembrie, iar Andreea Esca nu ar mai ști cine este, ea având o freză.
Fraza de mai sus nu este o răutate, o observație malițioasă, ci o reală curiozitate a mea de a înțelege de ce oamenii se pierd în propriile alegeri, alegerile devenind mai puternice ca sinele. Eul pare devorat. Iar omul care se identifică așa mult cu ceva pierde cumva liberul arbitru, pare un personaj într-un condei suveran.
Andreea Esca a pierdut firescul persoanei și s-a turnat într-un personaj fără voință. Ea trăiește după o voință a publicului inventată de ea. Și mi se pare trist, deoarece Andreea Esca este o femeie deșteaptă, iar de la dotații intelectual ai pretenții de originalitate și firesc.
Freza ei este un fel de botox, unele femei aleg să-și împietrească fața cu substanțe chimice, ea a ales să-și înghețe imaginea.
Oare ce ar descoperi la ea dacă și-ar permite o altă freză? Probabilitatea e mare să se piardă de ceea ce este, căci de ani ea a avut o freză și a devenit o freză.

8 Comments
  • Dan
    februarie 22, 2013

    As putea spune ca o iubesti!
    Andreea Esca ESTE deci o freza, chiar o foreza sau o bormasina as putea spune!
    De aia ai lasat tu sa-ti creasca bretonul…

    • dunia
      februarie 22, 2013

      Ba nu o iubesc, măi Dan. Nu am nici o afecțiune pentru Andreea Esca, dar nici o antipatie, e o femeie deșteaptă și atât pentru mine, și nici nu are importanță ce este ea pentru mine.

      Eu mi-am lăsat bretonul să crească din comoditate, după ce zile m-am felicitat pentru îndrăzneală.

  • noctambulul
    februarie 22, 2013

    Esca este un fel de marca a ProTV. Cu cat o tin mai mult neschimbata, cu atat mai bine pentru ei. Totusi este nefiresc sa fie inclusa in manualele de istorie atat timp cat multe aspecte importante ale istoriei romanilor (si Romaniei) sunt complet ignorate. Cand am invatat istoria in scoala, manualele aveau cel putin 300 de pagini (sau asa mi se parea mie?), iar managementul vizual lipsea cu desavarsire. Erau insiruite relatari, date, evenimente… pe care trebuia sa le stii cat mai exact la lucrarile de control sau atunci cand erai ascultat in fata clasei. Acum manualele arata mult mai bine din punct de vedere al calitatii hartiei si al informatiei vizuale, dar din pacate s-a neglijat ceea ce era cel mai important: istoria romanilor! Asa ca Andreea Esca este cea careia i s-a „defectat” butonul…

    • dunia
      februarie 22, 2013

      Manualele alea de pe care ai învățat tu erau oribile, bineînțeles nu de conținut este vorba. Și un lucru pe care l-am descoperit atunci când citesc este că literatura fără istorie este ca mujdeiul fără usturoi. Nu se poate. Literatura te învață însă și istorie, dar uneori trebuie să verifici.
      Îmi pare rău că nu am învățat mai multă istorie la școală, dar mă scuz singură, profesorul care predă istoria trebuie să fie un vrăjitor, să-și seducă cumva elevii în lumea relatărilor, evenimentelor, să le pună în poveste, căci istoria citită, memorată și rostită nu aduce beneficii înțelegerii, doar memoriei de scurtă durată.

  • noctambulul
    februarie 22, 2013

    Daca toate manualele de istorie ar fi fost precum „Pamant si apa” a lui Julio Murillo Llerda, ei bine, cred ca acum as fi fost profesor de istorie! Sau macar, precum spui, profesorii mei de istorie ar fi predat asa cum povesteste Llerda!

  • Meet The Sun
    februarie 23, 2013

    La subiectul asta nu ma asteptam 😀
    Dar daca tot ai deschis subiectul, aveam un coleg de camin care era coleg cu ea de facultate (la Politehnica Bucuresti) si care spunea despre ea, inainte ca ea sa ajunga „emblema”, ca e tare nesuferita, „tiganoasa”, ca mai toata grupa o evita si in sfarsit, cu imaginea asta a ei am ramas si eu.
    Acum stiu si eu ca oamenii pot spune multe din invidie sau din frustrare (poate ca era singura care invata la examene si nelasandu-si colegii sa copieze de la ea, astia o considerau nesuferita).

    Observatia ta cu parul e cat se poate de buna caci e si asta o metoda de a conserva un „brand” si am simtit-o si eu pe propria piele: m-am intalnit cu multa lume pe traseele montane, pe care nu-i cunosteam, dar care ma cunosteau dupa coditele impletite sau coada pe-o parte si chiar mi s-a intamplat sa-mi fac parul asa tocmai pentru ca e ceva ce ma reprezinta :”>

    p.s. e drept ca o impletesc cand pe stanga, cand pe dreapta 😀

    • dunia
      februarie 23, 2013

      Claudia, l-am citit de curând pe Jung, cred că de aceea.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
26 + 25 =