Duminică dimineață, într-o scurtă călătorie la Budapesta, o fugă de două zile, am deschis cartea lui Salman Rushdie, Cuțitul, Reflecții în urma unei tentative de asasinat. Mâine, la Cărturești, pe Mercy, o să aibă loc un dialog între Dana Crăciun și Gabriela Glăvan pornind de la acest volum. Mi-am propus să citesc câteva pagini. Nu-mi place să merg la asemenea întâlniri fără să citesc. De aceea particip rar la lansări de cărți. Până mâine la ora 18, ora evenimentului, o să sfârșesc cartea.

Am citit fără să respir, acaparată și năucită de propriile asocieri ale minții mele. Mi-am apreciat din nou ateismul ca atitudine în viață. Îmi este greu să înțeleg extremiștii. La fel de greu mi-a fost să pricep geometria și trigonometria. De aceea am abandonat. Aș putea să revin asupra matematicilor din curiozitate, dar n-aș putea să mă aplec asupra fundamentalismului.

Adevărat, am crescut într-o familie laică. Părinții nu s-au dus la biserică, dar au respectat, în baza educației primite, învățăturile ortodoxismului. Le-am respectat și eu până m-am lămurit, iar lămuritoare au fost relațiile de prietenie cu persoane din alte religii. În câțiva ani mi-a intrat în cap interpretarea. Religia înseamnă interpretare. Biblia înseamnă interpretare. Interpretarea provoacă discordie. În repetate rânduri m-am confruntat cu un soi de judecată discriminatorie. E firesc ca un ortodox să mintă, să înșele, să fure, să ucidă. Tânără și fără experiență, am apărat o perioadă ortodoxismul. Mi-e clar acum că apăram un fel în care am fost crescută. Neînțelegerile provocate de religie, învierea, duminica sau sâmbăta e zi de odihnă, aprinderea lumânărilor, îmbrăcămintea, m-au ajutat să trag o concluzie. Am inferat. Pentru mine baptiștii, adventiștii, catolicii, penticostalii, faptele lor particulare mi-au creat o părere generală despre religie. Greșit, firește! M-am scuturat de tot ce înseamnă și vrea să însemne religia.

Contează să fii o persoană care se străduiește să aleagă corect. Binele și răul alternează în viață. Nu ne definesc neapărat ca-n povești. Ne dau o direcție sau o credință după unii. Să crezi că putem mai mult, că suntem mai mult.

M-a năucit această carte. Abia aștept întâlnirea de mâine.

Abia aștept să vă văd.