Blogul, fabrică sau atelier

Uneori, dacă dau măsură pentru uneori, iese un număr mic, un număr de pe un deget al unei singure mâini, un gând a căutat să-mi câștige favoarea faptei.
Renunțarea la blog, renunțarea la scris.
Să abandonez nu numai mâzgălitul pe această platformă, dar și scrisul sub oricare altă formă.
În zilele acestea, în care sunt atrasă de ideea de abandon, gândurile negre se înmulțesc excesiv și ușor.
Rămân fără rost.
Scriu fără rost.
Mă îndemn să las visul literar și să-mi caut o meserie, să muncesc 8 ore pe zi într-un loc de unde să primesc un salariu fix. Dar în momentul în care celule cenușii deslușesc în intenția mea o muncă cu program fix și fără mir mă paralizează. E necesar să mă așez atunci, să privesc tavanul și să scot de la scris și blog doar notele pozitive.
Sâmbătă, într-un gând de abandon al blogului, am mers la Teatrul German de Stat să-l ascult pe Radu Beligan.
În timp ce-l ascultam pe măiestrul actor, cu insatisfacția asmuțită împotriva-mi, s-a instalat o armonie între suflet și gând.
Scriu. Am și eu talentul ăsta.
Citesc. Am și eu plăcerea asta. Zilele mele nu pot fi lipsite de foșnetul paginilor de carte.
Apreciere. Am și eu parte de reverențe.
Răbdare. Am și eu…
Nu am răbdare.
I-am dat dreptate cu urechea lui Radu Beligan, cu muncă, cu seriozitate, cu răbdare ajungi bun în ceea ce faci, culegi roadele din ceea ce faci.
Produsul meu nu se fabrică, se creează, iar creația are nevoie de timp.
Mi-am aliniat sufletul, gândurile și așteptările. Pentru moment zac în armonie.

8 Comments
  • grigo!
    octombrie 22, 2012

    tu esti o boema…..respiri livresc…..asa-s si eu oarecum…desi am influente majore din jur…oameni care nu pot pricepe acest aspect al firii mele….dar asta e dc traim intr-o lume superficiala…unde valorile sunt aproape inexistente, ghidata pe materialism si opulenta….cred apur si simplu nu am nimerit bine in perioada asta de reincarnare;)..dar macar cu optimismul sa ramanem..macar ai posibilitatea sa ti-o traiesti dupa bunul plac…..succes!

    • dunia
      octombrie 22, 2012

      Ah! Și viața boemă poate fi o capcană, tot la Radu Beligan am auzit.
      Viața dezordonată nu permite disciplina, iar disciplina e strâns legată de seriozitate.
      Acum vreau să te corectez puțin, de acord, trăim într-o lume așa cum ai scris tu, dar individualitatea ta nu stă în generalul lumii. Încearcă să cauți compania unor oameni care pricep și acest aspect al firii tale, respirația livrescă.
      Optimism și energie ai, ai toate instrumentele să nimerești și in medii care te înțeleg.

  • noctambulul
    octombrie 22, 2012

    Scrisul: leave it or not… Well, DON’T!

    • dunia
      octombrie 22, 2012

      Săru mâna de încredere.

  • Meet The Sun
    octombrie 22, 2012

    Acum inteleg de ce avusasi un gand legat de postarea mea cu scrisul… Eu zic ca nu exista abandon, si chiar daca simti uneori asa, fa-o si te vei surprinde scriind mai curand decat banuiai. Dar e mult mai mult de-atat si povestea e lunga, cat un roman, daca ar avea cine sa ni-l scrie… Uneori vad scrisul ca pe un joc de tenis cu un personaj imaginar pe care nu reusim sa-l punem in scena, dar care exista in partea opusa de teren si ne paseaza mingea inapoi. Atata timp cat mingea se intoarce, el exista chiar de nu-l „vedem”. In cazul tau, sunt sigura ca e acolo si te astepta sa joci mai departe.

    • dunia
      octombrie 22, 2012

      Citii textul oricum. Și în tot timpul avusei senzația aia făcută cunoscută de popor cu expresia „pielea de gaina”.
      In ceea ce ma priveste, exact cum scrisei, nu am rabdare, trebuie sa invat si sa-mi contruiesc rabdarea.

  • Dumitru
    octombrie 26, 2012

    De ce sa renunti la scris? Ai putea face asta si daca ai avea un serviciu de 8 ore. Eminescu a facut-o ! Si altii. Ca sa realizezi chestia asta ai nevoie de seriozitate, disciplina, rigurozitate si vointa. Mai ales vointa! Ai vointa?

    • dunia
      octombrie 26, 2012

      Nu am zis că ar fi cu neputință să am un serviciu și să scriu, cei mai mulți scriitori ai zilelor noastre au serviciu.
      Eu vorbeam despre câștigul sigur și lunar al unei munci de 8 ore, eu, cu firma mea, Cuvinte de vânzare am zile intense când muncesc, apoi pauză. Nu știu niciodată când o să am pauză sau cât o să dureze.
      Scriu de 5 ani pe blog, cred că pot răspunde fără ezitări la întrebare, da, am.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
25 − 6 =