M-am întrebat de dimineață dacă mă bucur de viață. Mă bucur. Uneori mă bucur. Alteori nu mă bucur. Mă ajung nemulțumirile din urmă. Nemulțumirile sunt în general legate de casă și de muncă. Trec luni de zile în care mă satisface casa. Nu am nevoie de mai mult. Într-o zi, nu știu cum se face, simt că nu mai pot respira și doar Versailles-ul m-ar satisface.
Încep să triez, să arunc, să scot la vânzare, să dau. Nu-mi place să păstrez, să pun deoparte pentru zile negre. În societatea noastră ahtiată de consum, cu excepția privilegiaților, 10% din populația lumii, poartă negrul imprevizibilului și greului.
Legat de muncă port discuții dese cu mine. Rememorez momentele în care m-am distins în mod deosebit, puține de altfel. O fac pentru inimă. Mi-e teamă că s-ar rupe în mii de bucăți fără satisfacții intelectuale. Lumea întreagă are inima sfârtecată de la abundență. Cumpărăm prea mult, mâncăm prea mult. Gândirea noastră se întrerupe pentru mic dejun, prânz și cină. Trupul se îngreunează. În vacanțe se întâmplă să mănânc de trei ori pe zi și îmi displace. Nu mă simt bine.
Voi, cititorii blogului, sunteți capabili să vă bucurați de viață? A devenit o artă, o abilitate rară printre oameni. Românii care se bucură de viață în societatea românească depun eforturi istovitoare. În țara noastră nu s-ar remarca Sisif, toți alcătuim un sisif. Și totuși ne bucurăm de viață. Murim nevinovați pe drumurile naționale, cumpărăm case în suburbii pentru un trai mai bun și în câteva luni ne numim Păcălici, constructorii au lăsat în urmă deșeuri, contracte expirate, instalații sanitare defecte, condiții pentru igrasie, luăm examene, dar promovează cine a picat psihologicul, completați, vă rog. Ne bucurăm într-o țară condusă de oameni politici incapabili, corupți, cruzi, lacomi. Cum reușim habar nu am. Cum reușesc am habar. Citesc. Mă refugiez în povești și călătoresc în imaginar în locuri frumoase locuite de oameni fermecători.
Mă bucur în aceste zile și de luminițele de Crăciun. Îmi place, pentru prima dată în ultimii 10 ani, cum s-a decorat orașul.
Mă bucur.
Foto: Bogdan Mosorescu
Leave a Reply