Dan Perjovschi pentru #poartaocarte.
Va urma…
Zice Flavius Neamciuc: pentru fotografie e nevoie de un scop
– Flavius, la vârsta ta ai suficientă experiență ca să susții un seminar?
Întrebarea îmi aparține.
M-am chestionat de ce am gândit-o. Faptul că am rostit ține de un fel de a fi. Notez cu liniuță:
– să mă suspectez de invidie? Imposibil! Munca noastră diferă. O fotografie a lui Flavius se transformă la mine într-o pagină de cuvinte.
El fotograf, eu blogger-scriitor.
Tai invidia.
– să mă suspectez de megalomanie? Să răspund cu imposibil a devenit imposibil. L-am înțeles pe Stavroghin, personajul din Demonii, Dostoievski. Dacă el credea, nu credea că el crede, dacă nu credea, nu credea că nu crede.
Ceva în genul.
Posibil să sufăr de mania persecuției dobândită prin acumularea de frustrări. Neplăceri am adunat și comparându-mă. Am pășit încet spre eu sunt așa și nu altfel.
Dacă-l persecut pe Flavius din imaturitate? Ar fi cu putință? M-am îndoit de calitatea mea umană. M-am hotărât să particip la o seară de curs. S-a nimerit joi, săptămâna trecută.
Am intrat, m-am așezat, am ascultat.
Ce știu eu despre un aparat? ON, OFF, ZOOM. Celelalte butoane n-am îndrăznit niciodată să le ating și nici curioasă nu am fost. Dar sunt atâția oameni curioși. Firește! Mai ales dacă investești într-un aparat de fotografiat și te-ai îndreptat, într-un moment al vieții, spre putința de a sublima.
Ai talent. Ce faci cu talentul dacă nu cunoști obiectul cu care te exprimi?
Asta! Recitiți! Obiectul cu care te exprimi.
Flavius te îndrumă spre cunoașterea obiectului. Fotografia ține de viziunea fotografului, iar pentru fotograf și fotografie e nevoie de un scop.
Pentru sceptici și cinici ca mine, pentru oricine ar găsi de cuvință să-l șicaneze cu seminarul de fotografie, vă las scris aici:
Flavius Neamciuc transmite informații, participanții dețin sau nu talent.
Foto: Riscuta Razvan
#poartaocarte cu Mălina Manovici
Salman Rushdie, Pământul de sub tălpil ei
#poartaocarte
Va urma…
Păstrezi ce îți vine bine, ZOOT Timișoara
În ultimul deceniu, am ajuns de la a mă îmbrăca la a purta. Nu-mi mai acopăr corpul cu veșminte, transmit ceva cu haina. Haina chiar nu-l face pe om, dar îl povestește.
Cu blogul (și el imediat împlinește 10 ani, fapt pentru care plănuiesc o petrecere bezmetică, Dunia și prietenii după modelul Pavarotti) am ajuns să primesc invitatii și la evenimente mondene. Rar am acceptat să particip. Nu mă simțeam confortabil să formulez opinii despre haine. Am terminat Literele și degaj, prin fapte și acțiuni, literatură.
De la ultima invitație, prezentare de modă ZOOT Timișoara, la care am răspuns afirmativ, am rămas să mă perpelesc în incertitudini.
Nu mă legitimează nimic să scriu despre modă! Îmi reproșam într-un soliloc sever. Plină de dubii, strălucitoarea mea minte m-a salvat. Mi-am amintit că în anul III de facultate am studiat estetica cu domnii profesori universitari Vultur și Vălcan. Masterul l-am făcut la Facultatea de Arte.
Sunt o Cleopatră. Mi-e nasul sus și-mi schimb istoria. O să scriu și despre modă.
Vineri, pe 18 martie, am ajuns pe Eugeniu de Savoya, numărul 1 pentru deschiderea cabinei de fericire ZOOT și la Timișoara. M-am așezat pe un scaun înalt, am răsfoit revista, am făcut poză la panou și am înghețat puțin. Luna martie, neprietenoasă și fasonată, a devenit suportabilă prin câteva reacții la unele ținute.
O să vă explic cum mi-aș dori să mă lămurească și pe mine alții. ZOOT este un site online. Comanzi online, probezi la cabinele de fericire și păstrezi doar ce îți vine bine.
M-au convins cu păstrezi ce îți vine bine, pentru că atunci când vine vorba despre a comanda unele obiecte pe internet, pantofi sau blugi, la primire s-ar putea ca în loc de bucurie să verificăm prin experiență dezamăgirea. Eu am stat departe de comenzile online. Din acest motiv înțeleg și aprob decizia celor care au numit cabine de fericire locurile unde poți proba și returna ce nu ți se potrivește.
Mi-au plăcut niște blugi purtați cu grație de o domnișoară de la agenția MCS Models. Mi-a plăcut și domnișoara.
În delirul cocktailului de frig, muzică, vată pe băț, oameni frumoși îmbrăcați, mi-au displăcut hainele necălcate din prezentare. Un eveniment frumos printr-o reflectare corectă a ceea ce presupune acest tip de organizare, s-a împiedicat în atitudinea românului de merge și așa. Nu sunt sigură dacă e un merge și așa românesc sau un merge și așa provincial. Mi-a părut rău că a existat.
La final, aplaud. Felicit ZOOT Timișoara, fetele și băieții de la prezentare care au îndurat frigul cu grație și profesionalism.
ZOOT Timișoara, cabina de fericire, Eugeniu de Savoya, numărul 1.
#poartaocarte cu Claudia Ieremia
Umberto Eco, Vertigo. Lista Infinită.
#poartaocarte
Va urma…
#poartaocarte cu Flavia Giurgiu
Cartea gesturilor: O gramatică gestuală completă, explicată şi ilustrată de Joseph Messinger și Caroline Messinger
#poartaocarte
Va urma…
#poartaocarte cu Victor Manovici
Albert Einstein, Cum văd eu lumea
#poartaocarte
Va urma…
Fashion Fridays, împrietenirea cu fantezia şi gândirea
De anul trecut din toamnă m-am angajat la o muncă textilă. Nu ţes, dar dau în lucru la un atelier de croitorie materiale pentru a primi tricouri.
Tricoul de bumbac pe alb sau pe negru a devenit cel mai nou mijloc de promovare a lecturii. A apărut Tricoul Inteligent.
Pe Tricoul Inteligent, psihanalişti, psihologi, filozofi, istorici, specialişti în semiotică, aforişti ajung vizibili.
Scopul meu, atât de neîndoielnic, este împrietenirea cu fantezia şi gândirea.
Să fantazăm!
Să gândim!
Să alungăm şabloanele şi repetările excesive!
Încerc de mic copil să fiu om. Am pornit la drum prin interpretarea stărilor şi dispozitiilor mentale. Cine sunt eu? Cine e eu?
Curiozitatea împinge spre evoluţie. Într-un moment m-am acceptat om. Mi-am zis: sunt om, ce naiba fac acum?
Am descoperit autoeducaţia. Am aprobat îndrumarea unor persoane sau a unor profesori. Am anulat convingerile din adolescenţă. M-am îndoit de Dumnezeu. L-am redescoperit în mine, ca cea mai bună parte a mea.
Cărţile m-au ajutat. Vreau să ajut la rândul meu. Tricoul Inteligent semnifică şi un cadou al meu la inactivitatea raţională a generaţiei mele. Cu generaţia mea mă răfuiesc. Noi educăm viitorii cetăţeni. Pentru mâine, pentru o stare mai bună de înţelegere, pentru compasiune, pentru bunăvoinţă, pun cap la cap tricouri de bumbac cu mesaje.
Sâmbătă şi duminică mă prezint cu ele la Fashion Fridays. Un om aşteaptă alţi oameni pentru parada cărţilor scurte, zice Robert Şerban.
Sunt de acord cu el.
Cu parada.
Quad între albastru și roz
A apărut, în compoziția blogului, Quad. A fost în vizită la mine, a stat o perioadă, iar apoi am călătorit împreună la București pentru a ne întâlni cu Claudia. Ne-am despărțit la Ateneul Român, eleganți și asortați. Purtam amândoi un negru eclatant.
Quad mi-a revenit de la Lucian Popovici. Împreună am conceput Quad între albastru și roz. Lucian grafica, eu textul.
Câteva rânduri despre Quad. Quad este o păpușă, creația Liei Rădoi. Am menționat faptul. Prețiozitatea stă în semnificații. Oriunde ajunge o creație a Liei, avem de-a face cu fapte bune.
Să plantăm un copac.
Să salvăm un câine.
Să citim unui copil orfan.
Să ne plimbăm cu un bătrân.
Etc.
Lucian și cu mine am adaugat faptei bune aptitudinile personale, cuvântul și imaginea. Am împărtășit, prin Lia și Quad, percepția noastră despre o lume a firescului și a frumosului. Ca orice proiect înfăptuit din suflet, avem vizibilitate redusă. Nu putem să depășim un număr. Rămânem blocați în cercul nostru strâmt, mulțumesc Mihai Eminescu.
Am hotărât să-i fac loc lui Quad în elementele blogului. L-am întrebat pe Lucian și a acceptat să publicăm Quad între albastru și roz.
Pentru mămici, tătici, pitici, Quad.
Vă rog să ne vizitați!
#poartaocarte și oamenii purtători de magie
Campania #poartaocarte revine. De data aceasta va fi repusă în funcțiune cu ajutorul unor oameni-model.
M-am gândit și m-am tot gândit. Unde să caut ajutor? Cine are puterea de a impresiona? Și s-au ivit ei, actorii, artiștii vizuali, fotografii etc. Tagma asta de oameni purtători de magie.
Am cerut ajutor. Am primit multe răspunsuri afirmative. Recunosc că am fost puțin năucită. Obrajii îmi ardeau, ochii străluceau de bucurie și plăcere. Am mulțumit fiecăruia din suflet.
E un proiect de suflet cu consecințe în viitor. Îmi imaginez o scenă în care cei sensibilizați de o persoană și cartea lor vor rosti: Faină legenda mărului, am descoperit-o de la Istvan Teglas.
O să pun punct. Mă stânjenește alcătuirea textului. Mai bine să citim.
Istvan Teglas face vizibilă Rugămintea unui măr.
#poartaocarte
