Indemn de la Vasgar.
http://praguedeclaration.org/sig

Piciorul podului lui Traian si la vecinii nostri sarbi.

Despre cât si ce trebuie sa stie lumea despre noi… Asta incearca Dan sa ma descoase, iar eu am tot socotit si chibzuit, dar nici o incheiere multumitoare nu am dibuit. Nu as putea trai cu pereti de sticla, Fratele cel mare nu-mi este simpatic. Revin mereu la Blaga, iubesc si cultiv misterul pentru a ma simti desavarsita.
Un episod din facultate, anul III. Vremurile „universitare” numarau patru fete cochete. In anul amintit ulterior, una din ele a plecat sa studieze in Spania. Si in ciresar, luna in care am venit pe lume dintr-un rapciune sau brumarel, mamanu ar trebui sa stie, apele si pamantul au impiedicat o imbratisare si o urare trebuincioasa. Dimineata, in usa apartamentului s-a auzit un ciocanit. Film. Stop. Un buchet de flori sedea pe covorasul de la usa, si un biletel. La multi ani, zana sau ma fee!!!
Bum, bum, bum. Inima s-a imaginat cocos. Am intrat inapoi in casa putin adusa de spate. Ireal strabateam kilometri. Ma fee ma alinta o singura persoana, iar in acel moment era in Coruna. Cine? Cine a mazgalit un biletel? O queridita draga sufletului, complice cu o zana.
In minutele alea de nestiinta, maruntaiele si spiritul au interactionat magistral.
Revenind acum la cat si ce trebuie sa stie lumea despre noi, afirm ca foarte putin, necesarul, cat sa nu distrugem misterul.
Tomata si Oana poate vor sa raspunda provocarii lui Dan.

O vaza micuta cu doua fire de liliac si o lalea mov, pe masa de Paste, maine. Trei crizanteme albe si un trandafir rosu pe mormantul bunicii mele, ieri. Miros de tamaie si de liliac in cimitir.
Cine mai culege musetel?
De asemenea si de fapt se scriu despartit.
Mai am cateva haine de spalat, apoi parul. E lung, cu cateva bucle rebele.
Tata a implinit 56 de ani si face drob.
Purecii m-au muscat uniform.
Livada de acasa creeaza o simfonie pomifera, sinestezie stangace.
Un Paste fericit!!!

Pozele sunt facute azi adimineata. Cu aparatul la gat, cu o esarfa colorata petrecuta peste sezut, ma jucai de-a turistul in orasul meu natal. Muzeul, piciorul podului, ruinele, pietrele funerare…
Pipaii, calcai trifoiul, zambii la pizda tigancii, ma pomenii gandindu-ma la chinezi cand zarii traista ciobanului. Roua. Peste verdeata, peste gunoaie! Dunarea se intampla sa fie in ceata. O dimineata radioasa in Oltenia. Mazgaleala este si ea plina de perfect simplu, cine se simte deranjat, sa nu poposeasca aici, nu e bine venit. Atat.