Cel mai mult omul se minte pe sine.

De 11 oct., 2011 8 No tags

Minciuna nu ocoleste pe nimeni, orice persoana a testat gogosele si tromboane, dar nu orice om s-a supus franchetii. Cuget la nota asta de cateva saptamani, iar ieri mi-am impacat gandurile cu trairile si consider ca este valabila urmatoarea afirmatie: cel mai mult omul se minte pe sine.
Nu ma bag peste psihologi si cercetarile lor despre mitomanie, eu imi cresc notele aici despre gogosele si tromboane, plecand de la observatii pe diversi oameni asa zisi normali.
Omul formuleaza un neadevar intr-o copilarie primavarateca si neprins, judecata lui agata in biblioteca mintii o asociere a minciunii cu a scapa basma curata.
Iar lejeritatea se aclimatizeaza in felul nostru de a fi. Edificam in caracter cu ochii inchisi, ne recunoastem greselile doar dupa ce ne-am gasit o scuza si marturisim un esec dupa ce ne-am gasit alti vinovati.
Minciuna ne permite sa ne privim in ochii celorlati. Minciuna e tot teatrul cu care ne-am amagit cunostintele, o puteti recunoaste dupa miloaga si imbecila expresie: dar tu nu ma cunosti deloc.
O asteptare nepotrivita pentru un mincinos iscusit care e sinele. Indraznesc uneori sa fiu crud de sincera cu mine, marturisesc, desi nu am experienta, ca aduce mult cu o lobotomie.
In cateva minute pot sa-mi sfartec piramida satisfactiei sufletesti, pica placerea, bucuria, demnitatea.
Sunt hada cand imi recunosc ca uneori nu ma pot bucura de binele celorlati.
Si atunci creste aluatul gogoselelor si urla aspru si puternic tromboanele. Ma desprind intr-un fel de mine si-mi intocmesc o lista cu asa zisele si nu numai zise calitati.
Cand uniformizez in frumusetea mintii si a sufletului, indraznesc sa ridic ochii. Retina celuilat deja are in fata cel mai mare mincinos, sinele preamarit, caci fara gogosi s-ar fi ratacit pe un drum al disperarii.

8 Comments
  • Jurchita Carolina
    octombrie 11, 2011

    Se pare,conform studiilor ca minciuna este un mecanism care tine de supravietuire.Apare dintr-o varietate de motive, unele cu intentia constienta, altele fara!
    Si, stim cu totii, cam toata lumea minte. Incepand de la banala afirmatie ”Vai, draga, cat de bine arati azi!”,,Vai acum ma gandeam sa te sun”-desi nu ai avea intentia nicio secunda in a forma numarul persoanei care te-a sunat” .Poate sa fie o minciuna nevinovata, pana la minciuni care au un scop bine definit, pentru atingerea caruia se apeleaza la inventii de natura psihologica sau medicala.Mi-a placut un citat care ti-l impartasesc si tie pe blog „Minciuna are functiile ei normative, ca si patologia sa. La fel si adevarul.” Arnold Goldberg
    Si sti ce ma face curioasa pe mine-oare noi oameni suntem pregatiti sa recunoastem toate consecintele adevarului atunci cand apelam la o minciuna?Pentru ca minciuna pentru unii e ca o cortina-fie ca stai in spatele ei fie stai in fata tot nu lasi cortina sa cada pentru a descoperi ACEL ADEVAR!

  • dunia
    octombrie 11, 2011

    @Carolina

    Din punctul meu de vedere, si asta am vrut sa subliniez, omul nu este deloc pregatit sa fie sincer cu el insusi. Adevaratele motive care ne fac uneori sa actionam sau sa reactionam nu le recunoastem nici in parfumul pernei noastre. Eu fac asta uneori, seara, cu capul pe perna mea, si marturisesc ca nu ma multumeste deloc ce gasesc in cotloanele mintii mele.

  • vladimir b.
    octombrie 12, 2011

    E, oare, întămplător că o carte recentă, care zăcea pe tarabe, ca gadget la nu-ş ce ziar sau revistă, se numea cam aşa: „Cum să ne învăţăm copiii să nu mintă?”. Am răsfoit-o doar, atras de titlu. Dar e clar că minciuna a devenit o plagă deloc mai prejos decît cancerul, migrenele, stresul…

  • dunia
    octombrie 12, 2011

    @Vladimir B.

    Sunt curioasa ce solutii ofera cartea pe care ati rasfoit-o… Nu cred ca putem sa ne ferim de minciuna cum nu ne putem feri de plagi, tot ce putem face sau ce am reusit eu sa fac, este sa stau pe indelete de vorba cu mine seara in perna mea. Uneori e infiorator, dar dimineata ma trezesc cu zambetul pe buze, simt ca am invatat ceva, ca am descoperit niste clape in sinele meu care apasate la momentul oportun, ma pot scuti de un suflet dominat de egoism.

  • vladimir b.
    octombrie 12, 2011

    Omul este un „mecanism” inepuizabil. Posibilităţile de a iubi, minţi, suferi, suporta şi munci – sunt, iarăşi, inepuizabile. Deci, nu ştiu ce soluţii se pot oferi der a-i scăpa pe copii de minciună?! Probabil că trebuie circumstanţiat pentru fiecare caz în parte: ce este minciuna, impostura, falsul, contrafacerea, cîrpăceala, duplicitatea, imprecizia, ocolişul etc. Poate sunt mai multe forme, şi sigur există. Dar discuţia se poate lungi pe multe zile, poate ajutataţi de multe căni de Glühwein…)

  • vladimir b.
    octombrie 12, 2011

    Mă gîndeam să te întreb dacă ai cetit povestirea Sonecika, a Ludmilei Uliţkaya, apărută la noi la Humanitas?! Ar fi un teren de discuţie – pe tema de mai sus…

  • dunia
    octombrie 12, 2011

    @Vladimir B.

    Nu am citit, dar daca o s-o gasesc in librarii, o s-o citesc. O sa va anunt cand am terminat lectura si reluam. Multumesc frumos.

  • vladimir b.
    octombrie 12, 2011

    Chiar nu ştiu dacă o mai găseşti:
    http://www.humanitas.ro/humanitas/soniecika
    cică ar apăruit în 2004. Dar eu cred că au re-editat-o…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
16 − 7 =