Cine e boschetar, doamnă?!

10462919_814650788545077_5971047489567181500_n21:38
Am blocat telefonul și l-am pus în buzunarul special din geantă. Cureaua am trecut-o peste cap. Din dreapta, de pe scaun, am adunat restul lucrurilor: pâinea, un cardigan, dimineața e deja răcoare, chitanța de la Finanțe. Am deschis ușa, am pus un picior jos. M-am oprit și mi-am sucit trupul. Uitasem de sticla de Vanish. Cureaua de la geanta deja mă jena. Împodobită oarecum ca pomul de Crăciun, m-am împins afară din mașină.
În jur, agitație multă. Claxoane, strigăte, alarme.
Alarme și larme. În mintea mea, imaginea patului din casă. Ultimele zile m-am simțit obosită. Nu-mi ajunge somnul și toată ziua car pe gene epuizarea fizică și nervoasă.
M-am oprit lângă mașină. Am mutat geanta pe celălalt umăr. Înainte am îmbrăcat cardiganul. Chitanța am îndesat-o fără grijă în buzunarul blugilor. Pâinea am pus-o sub braț, iar sticla de Vanish în mâna stângă. În dreapta țineam cheile de la intrare.
Am pornit spre ușă. Cu gândul la pat și la odihnă, am tăiat-o prin grădina din fața blocului. Înainte de a ajunge pe alee, am auzit strigăte. Fără să văd bine, am dedus că are loc o bătaie.
M-au convins rapid înjurăturile și gemetele. M-am oprit o secundă. Am făcut un pas înapoi. Am deschis gura să strig. Am închis-o.
În jurul meu nimeni. În stradă aceeași larmă. Vedeam printre desișul de tufe un cap de bărbat. Nu schița nici un gest, bătaia de lângă el părea să nu o observe.
Mâinile le aveam ocupate. Am trecut mai departe. Nu am nici o șansă să despart niște boschetari beți. Cel de jos striga. Am întors capul și am văzut o țeavă în aer.
– Potoliți-vă, ce aveți?! Chem poliția.
Eu am strigat.
Am rămas în umbră și am tot strigat. Trei persoane, printre care o femeie grasă cu un rucsac în spate s-au îndepărtat. Și-au abandonat victima. Încurajată, am traversat aleea din grădină și am mers în față pe trotuar. Mi-a fost frică să merg la acela care zăcea jos. M-am uitat la bărbatul pe care-l zărisem printre tufișuri. S-a urcat într-un taxi și a plecat. Trei plecaseră la pas grăbit, doar unul a rămas pe loc. Beat, cocoșat, s-a îndreptat spre cel întins pe jos.
– Hai, Ioane, hai, ridică-te!
M-am apropiat și eu. Țeava era de material plastic. Am răsuflat.
– Ce aveți? De ce l-ați lovit? Nu e tot de-al dumneavoastră?
– Dar el, el, doamnă, el de ce m-a lovit pe mine? Uite ce mi-a făcut. Și-a dat jos șapca, iar la baza osului frontal deasupra ochiului drept, boschetarului îi curgea sânge.
În timpul asta, la telefon explicam poliției cine se bate și unde.
– Niște boschetari s-au luat la bătaie.
– Cine e boschetar, doamnă?

1 Comment
  • noctambulul
    septembrie 15, 2015

    Probabil că cel care plantează boscheți, tufișuri…

    Cam mult curaj și spirit civic în comparație cu ce ai fi putut primi drept „recompensă” din partea „grădinarilor”… Noroc că țeava era din plastic, că unul dintre ei avea bani de taxi, iar altul, cel cu fruntea, avea motive (si avea acum cui) să se plângă!

    Scena seamănă cu o secvență de film! Când am citit a fost ca și când am privit-o (pe ecran sau aievea are mai puțină importanță!).

    * * * * * (în loc de rating)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
12 × 21 =