Notă: articol experiment.
Stai! Oprește!
Lasă literele, lasă cuvintele și sensurile! Cine a intrat să citească doar pentru titlu? Lin. Nu o să bat obrazul nimănui.
A bate obrazul. Să ne jucăm puțin. Mă bucură joaca.
A fi gros de obraz = îndrăzneț.
A avea obraz subțire = a fi bine crescut.
A-i spune de la obraz = a-i spune cuiva direct, fără menajamente.
Cu ce obraz = cu ce îndrăzneală?
A-și scoate obrazul în lume = a se arată printre oameni.
A-și pune obrazul = a garanta cu cinstea.
Etc.
Exercițiul de mai sus demonstrează cât de greu este să comunicăm și arată imposibilitatea raționării întocmai hârtiei carbon folosită la copiere.
Așadar, nu gândim, nu simțim la fel cum îmi urlă uneori o voce feminină de la radio. Am corectat-o pe Mara, fetița mea, când am auzit-o fredonând. Am simțit-o derutată, dar mai am și eu niște resturi de principii lingvistice.
Revin la titlu. Dar cum aș putea să vă învăț eu așa ceva? Și de ce m-ați crede sau de ce ați aplica? Indivizii sunt unici. Genetic, moștenim gene diferite de la doi indivizi. De ce vă lăsați păcăliți? Aș avea un răspuns, dar mă feresc de insultă.
Mai ocolii una când renunțai să mă adresez cu măi, buimacilor!
După o reușită, cad mai greu în aceeași groapă. Am o groapă acum în față. Groapa asta e o metaforă, un cuvânt imagine. Câți v-ați imaginat o groapă? Mâna sus!
NU.
Nu știu cum să stați liniștiți când partenerul iese singur într-un club de noapte. Vă pot spune ce fac eu. Dorm. Somnul ajută corpul și creierul. Odihna oferă altă dimensiune oricărei situații, fie ea și critică.
Nu mă interesează cum procedează ceilalți. Și serios, chiar v-a atras un asemenea titlu? Poate sunteți nedormiți.
Îmi lăsați un comentariu toți cei care ați ajuns aici datorită titlului?
Vă rog, dar vă rog frumos!
Frumos, frumos!
octombrie 26, 2015
Ca să încurajez comentariile celorlalți: pe mine mă atrag toate titlurile tale.
Ca să descurajez: sunt o abonată a blogului.
Eu profit de serile fără partener ca să fac lucruri pe care le tot amân (și care altfel ar provoca o seară în doi fără doi…), iar apoi, dorm. Singura grijă e să nu las cheia în ușă, să poată descuia fără să mă trezească 🙂
octombrie 26, 2015
Claudia, ai punctat excelent cu cheia. Așa este. 🙂
octombrie 26, 2015
Tu zici că dormi, dar poate că trebuie să te trezești. Ah, nu în sensul ăla, să te frămânți și să-ți pregătești arsenalul de scandal/replici, ci în sensul de-a nu mai dormi pe tine, crezând că nu ar face asta niciodată. Mă rog, niciodată de când e cu tine. N-are importanță dacă subiectul e real (adică ți s-a întâmplat deja) sau este împrumutat de la vreo prietenă/cunoscută, miza e aceeași. Trezirea înseamnă să realizăm că libertatea celuilalt nu depinde de lațul nostru, oricum s-ar manifesta el. A ieșit în club fără tine (poate singur, poate nu) și crezi că nu avea dreptul s-o facă? De ce? De ce, de la un moment dat, credem că relația cu cineva ne dă dreptul să-i permitem sau nu să facă anumite lucruri? Ieri, înainte să ne cunoască, putea să facă orice, inclusiv să ne întâlnească și să se îndrăgostească de noi, indiferent dacă avea sau ba pe cineva la acel moment. Nu facem din oameni accesoriile noastre. Viața e deschisă, iar poveștile pe care ni le spunem despre ceea ce ni se întâmplă depășesc întâmplările înseși.
Poți să dormi, dar greu de crezut că te odihnești, în cazul în care nu erai pregătită.
octombrie 26, 2015
+1 🙂
octombrie 26, 2015
Am ajuns pentru ca sunt abonat (a scris asta si Claudia) si ma intrebam de ce instiintarea despre articolele noi publicate de tine ajung in folderul (categoria) Updates (interfata Google o am in engleza) si nu in Social, acolo unde ajung cele de pe celelalte bloguri. O explicatie poate fi datorata faptului ca tu ai un blog cu nume de domeniu inregistrat, spre deosebire de celelalte bloguri pe care le urmaresc. Totusi, nu este o regula, pentru ca mai am vreo doua bloguri cu nume de domeniu inregistrat ale caror notificari ajung in (folderul) Social…
Raspunsul a intrebarea ta nu trebuie sa decurga dintr-o caracteristica a oricarui cuplu, anume increderea?!
PS Cineva a remarcat ca de obicei nu las un comentariu pe Dunia.ro, ci doar un link spre o piesa de pe YouTube.com! Iata ca acum am comentat ceva mai mult. Dupa ce apasa Post Comment, caut si o melodie potrivita! (Incerc sa!)
octombrie 26, 2015
Dire Straits – Private Investigations
https://www.youtube.com/watch?v=b09JCa9_lRQ
octombrie 26, 2015
* Raspunsul la intrebarea ta… (am „mancat” un „l”).
octombrie 26, 2015
Titlul asta se incadreaza perfect in categoria solutiilor minune pe care le vad in zona de reclame de pe diverse pagini web! E genul de titlu care atrage amatorii de solutii rapide! Asa ca daca vrei sa vinzi urgent ceva, pui un astfel de titlu, indiferent de continutul articolului! Asa ca experimentul ti-a reusit!
Poti incerca doua variante: acelasi articol cu doua titluri, unul potrivit cu continutul, iar altul… „atractiv”!
🙂
octombrie 27, 2015
Eu am ajuns aici datorită titlului. Bine, ajungeam la un moment dat oricum, dar am văzut titlul în blogroll-ul cuiva și am intrat. Nu așteptam să găsesc ceva, mai degrabă fiind ceva în genul ”nu creeeeeed”. Oricum, cei ce te cunosc/îți cunosc blogul mă gândesc că sunt primii care intră, și asta din grijă – poate ai pățit ceva de pui așa ceva pe blog.
Sunt convins că astfel de titluri înseamnă mai multe vizite, dar sper că nu te lași păcălită de asta. Mai multe vizite nu înseamnă neapărat cititori. Eu, de exemplu, nu cred că aș sta mai mult de 10 secunde, oricât de consistent ar fi articolul, și asta în cazul în care e un site pe unde mai trec. Dacă cu alea 10 secunde numeri un cititor, atunci da, e ok. Practica asta am condamnat-o eu de-a lungul timpului pe bloguri – trucuri pentru a atrage vizite, nu cititori. Toată treaba asta, dacă vrei, conduce la eternele concluzii cum să suntem un popor de proști, că doar pe asta dăm click toată ziua și prin urmare asta căutăm – fals. Eu dacă ajung la 5 articole superficiale nu înseamnă decât că am pierdut un minut și sunt la fel de cult sau de incult și cum eram înainte.
Cred că n-are rost să-ți spun câți cititori îți aduc titlurile astea în timp. Și nu, nu vinzi nimic. Unul care trântește ceva pe blog nu vinde așa cum se laudă unii.
octombrie 28, 2015
Dam, dar nu pentru numărul de cititori am ales titlul. Recunosc, mă irită asemenea titluri nu pentru că adună clickuri, ci pentru că atrag.
Voiam să experimentez un titlu care nu spune nimic despre conținut. Și să văd cine citește un articol în care nu i se spune ceva ce poate sau nu poate să funcționeze asupra celuilalt.
Mă bucur însă că mi-ai scris, dragă mârlanule.
Nu sunt de acord cu afirmația ta, că suntem un popor de proști. De ce emiți tu însuți ceva fals când condamni tocmai falsitatea?! Vezi, asta e reacție, și am scris despre reacție, că sunt o snoabă intelectual și îmi place să am un conținut de calitate pe blog.
octombrie 28, 2015
O să o iau cumva pe paragrafe. Titlurile alea distrag, nu atrag. Orice om cu inteligență medie nu risipește energie cu astfel de articole.
Un titlu care nu spune nimic despre conținut – un artificiu ieftin după părerea mea, bulină neagră. Mă simt oarecum prostit, păcălit.
”Și să văd cine citește un articol în care nu i se spune ceva ce poate sau nu poate să funcționeze asupra celuilalt.” – cu asta m-ai pierdut. Revin la omul cu inteligența medie, ăsta extrage ideea, nu că îi spui ceva ce are efect asupra altuia. Nu știu, poate femeile încurcă ițele logicii, eu unul nu înțeleg.
Eu am dat un exemplu, nu am emis nimic. E o idee veche de când pișcotăreala asta cum că lumea caută cancan și asta pentru că nu-i duce mintea. Da, e fals pentru că nu toată lumea care dă click ”caută” asta. A dat click, a trecut peste. Nu suntem un popor de proști, dar nici de deștepți. Când o să înțelegem asta va fi mai multă lumină.
octombrie 28, 2015
Ma gandeam ,sa la un un gand , dar nu am avut tupeu . Nu stiam daca ma fac de ras , fiind prima data cand las o parere , despre ceva (nu prea imi sta in fire) ,in fine eram curios cum te descurci tu,intr-o relatie cu evenimente de genul . Imi cer scuze de comment , vin din altfel de decor si imi e greu sa ma exprim . Bafta!
octombrie 28, 2015
Gabriel, aici nu se face nimeni de râs, iar a te face de râs poate fi o formă de curaj și chiar este uneori. Te rog să te gândești la un băiețel mic care manifestă interes pentru balet la câtă batjocură se expune în fața colegilor.
Blogul presupune interacțiune, iar eu nu sunt lup să urlu singură la luna. Am nevoie de cititori.
Îți poți lăsa cu încredere părerea.
octombrie 28, 2015
Probabil că atunci când ai citit fie titlul, fie articolul, ai avut o idee, iar ideea aia nu se potrivea cu ceva. Asta i se reproșează de altfel și proprietarei blogului, și anume faptul că uneori le amestecă prea cum vrea ea.
În altă ordine de idei, dacă o gândiși (ă? știu și eu de-astea), arunc-o. Chiar dacă greșești, măcar vezi cine te ridiculizează – ăia chiar sunt sub nivelul tău, doar aroganți.
noiembrie 5, 2015
Eu am ajuns la articol întâmplător, tot frunzărind printre postările tale, direcţionată de pe blogul Tomatei. Titlul m-a făcut curioasă, nu pentru că am nevoie de răspunsuri, ci pentru că îmi place să văd cum gândsc alţii. Mă bucur că subiectul nu e tratat cu seriozitate, dacă ai încredere în partener chiar nu ai de ce să îţi baţi capul dacă iese singur pe undeva.
noiembrie 5, 2015
Sper că ai petrecut pe blogul meu, m-aș simți prost să fiu responsabilă pentru un timp pierdut.