În adâncul sufletului sper că o să mor neatinsă de botox și colagen. Ar fi una dintre victoriile glorioase. M-aș simți ca în școala primară când am priceput ecuația de gradul doi: x trece în partea cealaltă cu semn schimbat. Toată ziua m-am simțit invincibilă. Nu puteam să-mi imaginez că ar putea să mă mai dărâme ceva. În niciun caz nota mică de la limba franceză care a urmat.

De când mă știu am pendulat între victorii și eșecuri personale. Ecuația de gradul doi a fost doar începutul. Sentimentul intens de mulțumire de sine l-am urmărit obsesiv. Ca-n ziua de Paște când am priceput șirul lui Fibonacci dintr-o carte pentru copii luată pentru Mara. Exact, mi-au trebuit 30 de ani să-mi intre ceva în cap de care nici nu am nevoie. Când mă așez la scris, pagina albă mă omoară.

Botoxul și colagenul mă sperie. Nimeni nu mă convinge de beneficiile lor. Și-n plus, mândria mă ține departe de frumusețea creată de injecții și bisturiu. Mi-am petrecut ore să citesc Joyce, Heidegger, Habermas. Mi-am petrecut tot atâtea ore să recitesc pagini din Heidegger și Habermas. Pentru mine, o frumusețe uniformizată ar însemna o înfrângere rușinoasă în fața bărbatului și a societății, iar eu mă opun presiunii patriarhatului și societății de când am înțeles că fac parte dintr-o minoritate.

Mi s-a spus că trebuie să mă mărit virgină. Bunica și mama au încercat să dea mai departe această regulă respectată de ele. Ce mândră îmi povestea mamanu cum pe ea a respectat-o tata, neatingând-o de la cununia civilă până la cununia religioasă. Cununiile au avut loc la distanță de câteva luni.

Eu să fiu virgină la timpul măritișului. Băiatul nu. Nu am înțeles de ce mi se cere numai mie. De ce regulile sunt diferite pentru cele două sexe?

M-am gândit mult la cele două sexe de când cu proiectul și cu exagerările din ultimii ani legate de feminism. Fără excepție, toți trebuie să fim feminiști. Să luptăm pentru drepturi egale. Ori ne căsătorim amândoi virgini, ori nu mai pretindem.

Ce ar fi un gen fără celălalt? O lume a bărbaților. O lume a femeilor. Plictisitor. Plictisitor. Puterea ne zgândăre demonii. Patriarhii disprețuiesc femeia. Ca domnul de la spălătoria auto unde mai las uneori mașina. Nu mă privește în ochi. Mă ignoră și crește timpul de așteptare până vine ori să-i dau banii, ori să-i las cheia. Matriarhele disprețuiesc bărbatul. Sigur ați auzit unele femei declarând că sunt mai bune ca bărbații. Bărbații și femeile care se disprețuiesc reciproc duhnesc ca lăturile porcilor.

Admir și înțeleg beneficiile parteneriatelor. Ca-n versurile lui Nichita Stănescu: Dacă tu și eu, / Noi am fi un zeu.

Nemurirea pretinde două genuri: feminin și masculin. Copiii. Despre ei este vorba. Ei reprezintă nemurirea și tinerețea. Orice altceva ne demonstrează cât de tare putem să picăm în ridicol.

Foto: Carmen Magdalena