S-a întâmplat la o cină cu prietenele mele. Una dintre ele m-a arătat cu degetul. O pui pe Dunia la masă cu persoane necunoscute. Nu scoate un cuvânt. Se uită. Mai mormăie. Dar nu vorbește.
Muțenia mea iese în evidență. De cele mai multe ori vorbesc prea mult. Acesta e motivul pentru care am fost arătată cu degetul.

Am învățat să tac. Cărțile m-au potolit. Cărțile de psihologie și cărțile de istorie mi-au modificat comportamentul. Cu psihologia am devenit atentă la gesturile celor din jur, la vocabular. Cu istoria mi-am perfecționat cunoștințele. Nu mă mai las târâtă în discuții searbăde, dar pe tonuri pretențioase.

În vânt nu m-am dat niciodată după persoanele cu o atitudine fudulă. Eram copil și trebuia să ascult. Am fost tânără și dintr-o rușine prost interpretată am continuat să ascult. Câțiva ani adăugați tinereții nu au adus schimbări. Până într-o zi. Nu știi niciodată. Unde? Când? De ce? Nu mai vrei să asculți. Nu mai vrei să auzi. Vrei să te asculți. Să te auzi. Acest moment adună zeci de întâmplări, de fapte și de situații cu o paletă de emoții derutante și opuse. Momentele păstrate de memorie, întâmplările penibile, faptele eroice, situațiile tulburătoate. Amestecate, o personalitate proprie, cu o voce.

Firește, după cum am observat și după cum ați observat. Motan observă porumbeii de pe acoperișul blocului din față. Un porumbel calcă alt porumbel. Mi-au atras și mie atenția. Îmi cer scuze.

Nu orice persoană are o voce sau își ascultă vocea. Femeile rămân fete. Băieții nu ajung bărbați. Un număr copleșitor de persoane dă un alt aspect slăbiciunilor, lipsurilor și umilințelor. Fac referire la țopârlani. Vremurile noastre au prilejuit un țopârlan adaptat. Accesul la informație, alături de inteligența înnăscută, dar nedisciplinată, au condus la țopârlanul recent. Țopârlanul recent acționează ca un far. Se crede un far cu o datorie morală. Se crede Franța în secolul XVI, Anglia în secolul XVIII, America în secolul XX. Se crede Woodrow Wilson.

Situația din lume, cu atâția specialiști, reprezintă un argument. Relaxarea cu care ni se pare just să discredităm pe cineva pe platformele de socializare reprezintă un alt argument. Un argument. Două argumente. Puteți continua. Am fost ignoranți în peșteri din lipsa informațiilor. Rămânem ignoranți în casele noastre în ciuda informațiilor primite cu nemiluita.

Ne-am descurcat în întuneric. Am supraviețuit. Rămâne de văzut cum și dacă o să ne descurcăm în lumină. Dacă o să supraviețuim de deștepți ce suntem.

Foto: Bogdan Mosorescu