Bunicii mei au avut o casă mică, două camere, o bucătărie de vară și o curte cu leagăn. Din grădină, pe o portiță mică, ca o trecere magică, ajungeam pe stadion. De fiecare dată ieșeam agitată, grăbită, nu cumva să mă aud strigată înapoi. Era totuși o dimineață când înmărmuream în fața porții. Într-o dimineață ca nici o altă dimineață, din grădina casei vedeam cerul albastru împuns de un stâlp de fier. Stâlpul anunța niște zile fericite și glazurate. Nu mi-au plăcut niciodată merele glazurate, dar le sorbeam cu privirea. Circul sosise în oraș.

Circul m-a fascinat și continuă să mă fascineze. Este o lume misterioasă alcătuită din fete cu colanți nude, din dresori de animale, din aruncători de cuțite, din clovni, din acrobați, din respirații tăiate, zâmbete și cei mai mari și mai albi porumbei.

Mintea mea a asociat circul cu festivalurile actuale. Mâine începe Flight Festival. Mai mulți stâlpi or să împungă dimineață cerul la Timișoara. S-a ridicat o scenă mare. Asta ar fi arena circului. S-au ridicat scene mai mici. Să le numim amfiteatru. Vagoanele de circ le vom descoperi ca mici bucătării unde vom savura burger vreau eu. Totul este reinterpretat pentru nevoile oamenilor recenți.

Dacă vă gândiți la fetele în colanți nude, atunci vă indic ținutele de la festival care n-au nimic în comun cu strada. Nu te îmbraci pentru festival, te dai în spectacol. Mă chinuie de câteva zile gândul la ținute.
Dacă vă gândiți la dresorii de animale, atunci vă indic atelierele cu părinți și copii. Vă rog, permiteți umorului să iasă la suprafață.
Putem continua și puteți continua în comentarii cu reinterpretarea lumii circului.

Trei zile o să zburăm, pe cuvânt!