GÂNDURILE MĂRUNTE

De 4 ian., 2023 0 No tags

Mă trezesc dimineața în jur de ora șase jumate. Azi dimineață m-am trezit la opt. Pare că este vacanță și pentru Mateiu. De pe marginea patului m-a chemat la baie. Hai, mama, hai!
De la baie încep să se desfășoare regulile cu prilejul unui nou început de zi. Mateiu stă pe oliță, eu mă spăl pe dinți. Urmează un duș scurt. Îl schimb de pijamale. Ne întoarcem în dormitor unde facem patul și deschidem fereastra. Ne mutăm la bucătărie. Fierbătorul sună pentru ceaiuri. Mateiu cere să stea pe pult de unde mă ajută cu cutiile de ceai. Ne luăm cănile. Ne îndreptăm spre canapea. Ne așteaptă cărțile. După 15 minute revenim la bucătărie pentru micul dejun.

V-am descris fiecare dimineață. Există variații, dar nu fac nici o diferență. De dimineață până seară stau în gânduri mărunte. Nu mă plâng, istorisesc. Așa am ales în viață. Așa s-a întâmplat viața pentru mine. Cu scrisul, cărțile și călătoriile evadez. Cărțile sunt cel mai la îndemână. Sunt puține locurile de pe pământ unde n-am ajuns în imaginar. Uneori când descopăr fotografii sau documentare despre locuri ca Patagonia plâng. Mi se pare foarte trist că o să mor fără să calc în Galapagos sau unde mai visez.

Cu scrisul sunt. Fiecare articol, reușit, apreciat sau neluat în seamă de cititori îmi dă sentimentul utilității. Nu e vorba de a fi utilă societății sau despre servirea binelui comun. Este vorba despre împlinire. Asta fac, asta îmi place să fac, scrisul e sensul meu în viață dacă insist să-i dau un sens. Gândurile mărunte își lasă amprenta pe scris. Cumpărăturile la Lidl mătuiesc creativitatea. Spălarea vaselor îmi spulberă speranța pentru aventură. Aspiratul îmi încorsetează gândurile. Mă concentrez pe petele și zgârieturile de pe parchet. Cum să scot din mine un Hans Castorp, un Ivan Karamazov, un Andrei Bolkonsky, o Akbara? Nu scot. Gândurile mărunte te glorifică într-un nimic mundan, dar nu te anulează. Zvâcul rămâne.

Cu zvâc vă scriu în fiecare seară. Zvâcul nu mă lasă să dorm când ochii mi se închid. Dimineață mă târăsc cu Mateiu la baie. Dimineața visez patul care reprezintă o saltea și o pernă. Să dispar până mă satur de somn. Nu dispar. Mă așez pe canapea și deschid o carte. Ieri am început Philip Roth, Povestea lui Orișicine. Îmi place Roth. Îmi omoară gândurile mărunte prin electrocutare intelectuală. Citiți Roth și contraziceți-mă.

Foto: Simona Nutu

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
9 + 20 =