Imbracati rochita randunicii

De 28 feb., 2012 9 No tags

Azi avuseram o zi frumoasa. De ce? In primul rand ma folosesc de soare sa-mi sustin afirmatia. Apoi aerul. Intotdeauna sfarsitul lui februarie aduce pulbere de primavara. Nu e primavara, dar o simtiti cumva pe-un umar, pe-o ureche, intr-un tipat indepartat al copiilor. Incepe joaca in strada.
Incep hainele groase sa ramana in cuier. In fiecare zi insorita, stand in fata dulapului, doar rochia mi se pare potrivita. Rochia este cumva o continuare a primaverii, a formelor ei imbobocite de ghiocei, zambile, lalele si frezii. Ma intristez nu de putine ori cand privesc fetele, doar fetele, caci cochete nu vor deloc sa fie. Credeam ca la Viena, la Musikverein, o sa pot admira eleganta femeilor, dar din nou asteptarile nu s-au potrivit cu ce avea ochiul sa vada. Ochii mei s-au plictisit de atata opac. Sala a fost subjugata de croiala dreapta, de griul politicos si obrazul nepomaduit. Stralucirea se imprastia rece si egal doar de la policandre.
Eleganta femeilor pare sa apuna, si nu ma refer neaparat la stil, ci la armonia vestimentara. In primul rand, a alege sa te imbraci frumos tine de o potrivire a intregului, un intreg al fiintei noastre, iar noi sfartecam acest intreg batjocorind culoarea.
Eleganta este si ea o urmare fireasca a evolutiei.
Se poate sa exagerez eu?
Nu, fireste ca nu. Eu m-am potrivit cu prietenele mele si in haina, iar armonia asta ne potrivea cateodata si imperfectiunile morale, caci una este sa graiasca un om frumos, si alta este sa graiasca un had.
Si in final, ca sa ne intelegem, pledez pentru armonie vestimentara, nu dupa un anumit stil sau un anumit brand.
Fetelor, imbracati primavara, imbracati rochita randunicii.

9 Comments
  • MeetTheSun
    februarie 29, 2012

    Primul gand a fost catre floarea de rochita randunicii, o floare alba, diafana, conica, cu usoare tendinte spre roz sau mov.
    Apoi catre primavara pe care am simtit-o si eu venind odata cu soarele – chiar am remarcat ca in fiecare primavara ma simt usor slabita pana cand soarele incepe sa arda cat de cat si nu ratez nici o ocazie pentru o baie solara, macar pe chip.

    Cu adevaratele rochii ma impac mai greu, dar e cert ca de fiecare data ma simt minunat in ele, poate si pentru ca vad in eleganta o stare de spirit ce mi se manifesta oarecum rar insa cu atat mai mult, mai intens.

    p.s. am vazut niste poze ale matusii mele de prin 1970-80, Timisoara. Wow, mi-am zis, si-am intrebat-o „chiar asa umblati mereu pe strada?” „Da, inclusiv cand mergeam la piata”… (era vorba de pantofi cu toc, fusta, palton, palarie, bluze diafane din matase, ruj rosu…)

    • arakelian
      martie 2, 2012

      tocuri la piata? wow. Incerc sa ma imaginez pe mine, in tocuri, la piata, sambata dimineata, cu copil de mana si 20kg de cumparaturi in cealalata mana. Ceva nu se leaga 🙂

      Pe de alta parte, eleganta si atentia pt imagine e direct legata de timp. Cum bine spunea cineva, suntem in secolul vitezei.

      • dunia
        martie 2, 2012

        @arakelian

        Tocul aduce eleganta, dar tocul nu este o situatie de fapt. Femeile in balerini sunt fantastic de elegante, poftim Audrey Hepburn.
        Secolul viteza e doar o scuza in moda ca sa justifice neglijenta.

      • arakelian
        martie 6, 2012

        ddunia, e ceva mai complex aici. Secolul vitezei are alta implicatie si efect asupra femeii. Cariera. Cand femeia lucreaza 10-12 ore pe zi,plus drum spre munca, copii, casa, dus copil la gradi,recuperat, gatit, etc. ii ramane putin timp pt ea. Unele din ele ajung sa neglijeze look-ul. Eu sper ca nu isi neglijeaza si sufletul. Acum cand citii tot ce am scris, imi aduc aminte de o femeie de 80 ani super aranjata – palaria/cocul in pozitie exemplara, manusile crosetate de ea, totul impecabil. Un echilibru fantastic intre piele, privire, atitudine, look. Vorbind cu nora ei, am fo prima data informata ca a fost sotie de general, nu a lucrat niciodata, a avut o persoana angajata interna, ea se ocupa de organizat petreceri. Mi-am imaginat cum ar fi fost sa merg la petrecerile ei – am admirat perioada interbelica si emanciparea femeii.

        Consider ca imbracamintea, incaltamintea trebuie sa fie in primul rand practice. Rolul hainelor e sa ajute corpul. Sa simplifice viata celui in masura, dar si sa completeze starea sufleteasca. Asta e cel mai important lucru – echilibrul.

  • dunia
    februarie 29, 2012

    Dar la floare m-am gandit si eu, am prelungit putin sensul, caci florile primaverii seamana destul de bine cu rochiile.
    Poarta mai des rochii, e o rugaminte. Rochiile sunt mult mai lejere ca blugii, mai ales aia mulati, sa fim seriosi, iar diafanul rochiei maguleste spiritul.

    Bunica mea a fost croitoreasa, iar eleganta ei nu cred ca am s-o pot egala vreodata cu tinutele mele, eleganta, simplitatea, firescul tinutelor ei.

  • homo sapiens
    martie 2, 2012

    „…caci una este sa graiasca un om frumos, si alta este sa graiasca un had” – o noua definitie a superficialitatii ?

    • dunia
      martie 2, 2012

      Cum ti-ai dat seama?

  • homo sapiens
    martie 3, 2012

    tocmai ca nu mi-am dat seama, de aia intrebam.

  • dunia
    martie 6, 2012

    @arakelian

    Masura si echilibru, asta inseamna umanism. Echilibrul il caut de cand am inceput sa privesc in mine si sa ma intorc, si sa ma reintorc in interiorul meu.
    Revenind la eleganta, pentru mine eleganta inseamna simplitate in primul rand.
    Si doamne fereste acum sa revenim la moda duduilor interbelice, nu ca ar fi rau, dar ar trebui sa abandonam unele teluri ale noastre, cum ar fi cariera si independenta. Ingrijirea exteriorului la acele doamne era si o presiune sociala.
    Totusi, si femeile anului 2012 ar trebui sa fie mai atente la tinuta lor, nu sa arunce ceva pe ele, ci sa potriveasca ceva pe ele. Comoditatea nu exclude un anumit frumos estetic.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
11 × 24 =