Încercați, aceia care vă străduiți cu mine și citiți despre ceea ce gândesc și despre ceea ce simt, să vă aduceți aminte când ați fost pentru prima dată puși în fața efectului de masă.
Ceva s-a întâmplat cu mine la revoluție. Nu pot să numesc ce anume, căci port doar o senzație inexplicabilă până în prezent. Simțeam că se întâmplă un lucru oarecare, dar cei șase ani de viață nu mi-au asigurat nici măcar o pricepere adecvată vârstei.
În 1990 am început școala, iar peretele clasei mărturisea, printr-un chenar de o culoare mai deschisă, o absență. Șflefuirea personalității și edificarea caracterului au avut ca start o lipsă a unui model negativ. În timp, am umplut golurile despre chenar. Literatura de specialitate, jurnalele, documentarele, vizita la Auschwitz au întregit imaginea unui dictator. Am așezat în mijloc un cuvânt: crimă. Am anulat orice altă faptă considerată bună.
Îmi amintesc că tata a ieșt în stradă și doar tânguielile mamei că o lasă văduvă cu două fete l-au oprit din a nu merge la Timișoara. Da, tata a ieșit în stradă. A strigat ce a putut dintr-un oraș mic de provincie.
Eu, pe de altă parte, nu am ieșit niciodată în stradă. Ba chiar mă feresc. Nu știu care mi-a picat în mâini prima dată, Canetti sau Llosa, dar ei sunt responsabili de atitudinea mea față de masă. În primul rând am descoperit că cineva a studiat masa. Că masa reprezintă un fenomen demn de atenție. La fiecare manifestare în public, românii au prins gustul protestelor, am simțit forța de atracție. Ultima dată m-a chemat o dragă femeie pe care o respect mult. I-am împărtășit scurt, la telefon, părerea mea despre masă. M-a asigurat că o să rămân în margine ca observator, dar frica mea de a deveni parte dintr-un creier comun m-a ținut și de data aceasta în casă.
M-am aplecat și eu asupra masei. Pe lângă Canetti și Llosa, am căutat și alte studii. Oricâte asigurări aș primi, psihicul uman este de prea multe ori o curvă. O portiță să zărească pentru fuga de responsabilitate și asumare, și dus este.
Masa împarte totul: creierul, acțiunea, simpatia, antipatia, vina. Cel care se ridică este liderul. El se desprinde de masă și poate fi perceput separat.
Îmi lipsește experiența masei și îmi doresc să completez studiile cu practica, dar nu mă simt pregătită. Sunt o variantă îmbunătățită a mea. Am muncit intens la mine în ultimii ani și am reușit să-mi domolesc reacția, iar strada te obligă să reacționezi. Până acum nu am reușit să împac ambivalența sentimentelor.
V-ați gândit sau nu vreodată serios la masă? Eu mă gândesc la ea de ani de zile.
Încă prefer marginea și rolul de observator.
Foto: Diana Bodea
ianuarie 25, 2017
Da, si eu am citit Masele si puterea a lui Canetti, la recomandarea profesorului meu de filosofie din liceu. Foarte instructiva.
Nu pot spune ca reusesc sa percep prea bine linia articolului, asa ca nu prea stiu ce sa zic. Ti-e frica sa fii parte dintr-o masa? Ai fost deja, spre exemplu cand ai aplaudat la teatru impreuna cu restul salii. Apropo, ai observat cum se „asculta” oamenii unii pe altii la aplauze, ca sa vada de cate ori ii cheama pe actori, cu ce entuziasm, samd? Uneori aplauzele incep a se sacada, prind un ritm propriu. Mare lucru si asta, sa fii parte dintr-o masa.
Scopul masei conteaza mai mult decat faptul ca este o masa, as zice. Masa de fani la un concert? Da, desigur. Masa de suporteri la fotbal? Depinde de cultura din jurul echipei, nu pot fi structural dinamovist, dar am fost polist de la ceva distanta. M-am alaturat galeriei in mod natural, culmea, la handbal. Am fost impreuna cu galeria de la baschet sa-i zicem „la revedere” antrenorului Dragan Petricevici, si i-am scandat numele in fata blocului de-a rasunat strada.
In masa ramai tu insusi / insati. Depinde de tine cat de mult vrei sa te lasi condus(a) de instinctul grupului.
ianuarie 26, 2017
Citindu-ti articolul, mi-am adus aminte de termenul folosit de un coleg (imediat dupa evenimentele din decembrie ’89) pentru a defini miscarile studentesti: spirit gregar.
Am observat chiar la tine pe blog, inainte ca acesta sa devina dunia.ro, ca acest subiect (in special cand e asociat cu revolutia) imparte cititorii in doua tabere. Cu cat sunt mai departati de centru, cu atat sunt mai porniti impotriva celor din cealalta tabara, si nu numai ca nu vor sa asculte argumentele celorlalti, dar fac tot posibilul sa le desfiinteze.
Cand participi, participi pentru niste principii; dar mai apoi te poti trezi prins in jocul altora…
Cand nu participi, trece timpul si apoi te intrebi daca ai facut bine ca ai ramas acasa. Participarea ori neparticiparea tine de un impuls de moment, de o hotarare luata dupa o punere in balanta a motivelor pro sau contra, de taria convingerilor; ba chiar si de vreme!
Daca mergem sau nu, ne poate schimba noua sau altora calea ce va urma. Dar nu intotdeauna.
Viata e plina de astfel de alegeri, iar punctul in care am ajuns este rezultatul, sau insiruirea rezultatelor, acestor alegeri.
E=mc^2 (m=masa) 😉