Am scris articolul aseară. L-am publicat. Am mai pierdut puțin vremea pe Analytics. Am închis laptopul. Am deschis telefonul. În fiecare seara adorm la un film franțuzesc. Îmi reîmprospătez franceza. În timpul vizionării mi-a venit o idee despre articolul de azi. Nu am notat deoarece nu-mi era somn. Ca întotdeauna, fără excepție, am uitat. Mai mult, abia acum mi-am amintit când m-am așezat din nou la scris.

Mi-a mers mintea dinamită azi. Abia am ținut pasul cu gândurile. Când m-am demachiat m-a luat amețeala de la viteza cu care treceam de la un subiect la altul. M-am așezat la scris. Nimic. Mi-am dat câteva minute. Nimic. Mi-am amintit ce v-am povestit în introducere.

În loc de un articol despre stări sufletești ale femeii, o să vă povestesc un episod cu Mara. Am luat-o de la școală. I-am remarcat botul creț și ochii de oaie rătăcită. Ce s-a întâmplat? Am greșit la test. A avut test la română. Ce ai greșit? Am dat răspunsul greșit la un defectiv de singular sau plural. Ce defective cunoști? Lapte, soare, pantalon. Aha, aha! Uite, Mara, cum singură ți-ai demonstrat că nota nu este niciodată despre ceea ce cunoști. E atât de subiectivă că nici nu merită efortul să aducem prea des în discuție evaluarea.

Eu sunt tare mândră de mine. Mă puteți aplauda, dar cel mai mult m-aș bucura să aud despre părinți care nu-și terorizează psihic copiii cu notele. Cea mai importantă este relația noastră cu copilul. Este importantă în prezent pentru a-i oferi protecție și siguranță. Este importantă în viitor pentru legătura de familie.

Nu mai am nimic de spus. Am terminat și ceaiul. Dau drumul la film. Quelle connerie! Acesta este un cuvânt nou învățat în limba franceză. Mă simt așa pregătită să revăd Parisul după 10 ani!
Bonjour!
Au revoir!

Foto: Bogdan Mosorescu