Aseară am fost la Tudor Gheorghe. Nu o să povestesc nimic despre spectacolul Nu se poate cu de toate.
Cine dorește impresii sincere și emoții puternice poate să găsească pe blogul Claudiei Gican.
Eu o să fac o mărturisire.
Lumea e mult mai frumoasă datorită lui Tudor Gheorghe, lumea mea, a ta, a lui.
România e bogată cu el, căci sinecurile o sărăcesc limpede și precis.
Nu se poate cu de toate.
Caragiale.
Tudor Gheorghe.
Dunia Tuel.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
octombrie 30, 2012
Asteptam aceasta postare si mi-ai rasplatit asteptarea cu o lectie. Datorita tie si unor postari mai de demult am ajuns sa cumpar primul bilet la Tudor Gheorghe. Acum nu ma mai pot opri. Eu nu mi le doresc pe toate ci doar oameni ca tine de la care sa invat frumusetea lumii si care duc mai departe, fara egoism, ce au invatat de la altii. Nu stiu cum se face, dar sunt a naibii de norocoasa, cred ca e singurul meu merit, ca ma las purtata de instinct inspre Oameni. Iar tu Dunia, mi-ai creat niste repere in ultimii ani pe care le-am constientizat pe strazile Romei si in timp ce asteptam, foindu-ma pe scaun, sa intre Tudor Gheorghe in sala.
Poate ca traim vremuri anapoda, poate ca traim vremurile care trebuie in definitiv, poate ca doar asa ne straduim sa punem mai mult pret pe ceea ce conteaza cu adevarat pentru fiecare dintre noi.
octombrie 30, 2012
Nu am știu că asta voi scrie, că doar asta voi scrie despre acest spectacol. Ani de zile i-am povestit spectacolele maestrului, aseară, în timp ce mă foiam și eu pe scaun, mi-am spus mie că lumea, că românul e frumos datorită omului de pe scenă. Atunci am știut că nu o să mai pot scrie ceva, aveam și textul tău în minte.
Și îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale, când le citii, o durere iute de carne mă făcu să mă schimonosesc. Așa am pățit și aseară, eu îmi traduc stările astea cu un fel de ieșire a mea din mine, mă simt atât de fericită încât nu mai am loc în mine, mai ales că în mine nu se găsește doar frumos, și când nu se poate cu de toate, urâțenia vrea să dea năvală afară.
octombrie 30, 2012
Lumea e frumoasa pentru ca asa trebuie sa o vedem noi, chiar daca… ne „ajutam” cu Tudor Gheorghe sau Pink Floyd…
Bine macar ca te-ai pus pe locul trei! :)))
octombrie 30, 2012
Ar fi fost ceva sa ma pun prima!? 🙂
octombrie 30, 2012
Nu din prima (!!), data viitoare o sa fii a doua si mai vedem… ;))
octombrie 31, 2012
Eu mă bucur să văd că mai scrie lumea despre astfel de artişti. E trist când ne dăm seama doar c-au dispărut.
Nici despre Alifantis nu se scrie cât ar merita, în opinia mea cel puţin.
noiembrie 1, 2012
Tudor Gheorghe nu este deloc într-un con de umbră, și chiar cred că este apreciat. Eu am de 5 ani blog, de 5 ani scriu despre el.
noiembrie 1, 2012
E drep ce spui, dar pe de altă parte el gândesc la scară. La blogul tău am ajuns din întâmplare, fiindcă mi-ai comentat; altfel, nu aş fi văzut niciodată articolul.
Iar în cercurile în care mă învârt eu, crede-mă că n-am văzut nici măcar o referinţă în ultimele .. 6 luni? Dacă nu chiar 12.
Ştiu că lumea cultă îi cunoaşte muzica. Dar restul lumii? Masele? Piesele lui Dem Rădulescu le ştia un popor întreg, nu mai vorbesc de faima actorului Gheorghe Dinică sau a săracului Caragiu, mort înainte de vreme.
Iată, cumva oamenii buni din artele mai vizuale ajung la public, însă muzicienii mai greu. Găsesc că-i o discrepanţă ce merită studiată 🙂
noiembrie 1, 2012
Da, am comentat, căci am avut ceva de zis, nu mi se întâmplă să comentez foarte des, deoarece nu găsesc nimic de zis.
Nu vedem lucrurile care nu ne interesează, dacă ai fi vrut să mergi la un spectacol semnat Tudor Gheorghe, poate ai fi zărit afișele prin oraș.
E suficientă lumea de care amintești tu, dar te contrazic, oamenii din popor, să mă exprim așa, îi cunosc foarte bine muzica.
Te invit la următorul spectacol să mergem împreună, probabil prin primăvară.