Curs de filozofie povestită VII

Azi o să plictisesc sau o să încânt publicul acestui blog. Aveam de gând să scriu despre tocuri, care au stricat, prin centimetri, eleganța feminină și despre telefoanele mobile care au mătrășit magia iubirii.
Mă răzgândii.
O să reiau cursul de filozofie povestită, deoarece a trecut ceva vreme de la ultimul.
Am pus un punct Evului Mediu și am rămas în promisiunea Renașterii.

Renașterea

A adus o nouă imagine a omului, s-a dezvoltat o credință în valoarea omului, în Evul Mediu s-a subliniat natura păcătoasă a omului.

O personalitatea a Renașterii este Marsilio Ficino (1433-1499)
Cine nu cunoaște următoarea frază?
Cunoaște-te pe tine însăți, o, stirpe divină în veșminte omenești.

Un alt nume important, Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494) care este autorul operei Panegiric la demnitate omului.

panegiric= laudă, elogiu

Dacă în Evul Mediu punctul de pornire era Dumnezeu, în Renaștere punctul de pornire a devenit omul.

O nouă renaștere după filozofii greci. (mergeți la cursurile despre Antichitate și reluați cele câteva rânduri despre Socrate, Platon și Aristotel)

Umanismul Renașterii a fost pătruns de spiritul individualismului, o venerare a geniului. Omul a îndrăznit să fie din nou el însușiși să nu se rușineze de nimic. Dumnezeu l-a creat pe om și de dragul omului însuși.

Țelul omului- să depășească toate granițele.

În Antichitate omul trebuia să dea dovadă de liniște sufletească, de măsură, de stăpânire de sine. În Evul Mediu, Roma a decăzut și la 1417 vechiul oraș cu o populație de 1 milion de oameni mai avea doar 17 000 de locuitori.

Umanismul renascentist și-a propus să reconstruiască Roma. S-a ridicat Catedrala Sfântul Petru peste mormântul Apostolului Petru.
În timpul Renașterii a înflorit însă și antiumanismul ( procese ale vrăjitoarelor, ruguri pe care erau arși de vii oamenii).

Renașterea a dezvoltat și o nouă metodă științifică, cercetarea Naturii prin simțurile proprii ale omului.
Cercetarea Naturii trebuie să se întemeieze pe observație, pe trăire, pe experiență (metoda empirică).

Măsoară ceea ce este măsurabil, iar ceea ce nu este măsurabil, fă în așa fel ca să poată fi măsurat. Galileo Galilei

Natura a devenit ceva ce poate fi exploatat.

Știința este puterea. Bacon.

În Evul Mediu nimeni nu a pus la îndoială că pământul era centrul universului, concepția geocentrică despre lume (totul se învârte în jurul pământului).

În 1543 apare Despre mișcarea corpurilor cerești a lui Copernic.

Aici întrerup acest curs, începe să devină foarte greu, mai ales pentru filologii mei.

Va urma…

10 Comments
  • vladimir b.
    octombrie 31, 2012

    Un nume absolut grandios, monumental, al filosofiei politice florentine din Renaştere, a fost şi minunatul gînditor, un om de acţiune şi de stat – Francesco Guicciardini, tradus magistral la noi în sumbrii ani’80, mai exact în 1978. Traducerea a făcut-o regretata Oana Busuioceanu, despre ale cărei Memorii am avut prilejul să scriu în toamna trecută:

    http://ochiuldeveghe.over-blog.com/article-drag-walter-84419156.html

    Un curs de filosofie renascentistă nu ar trebui să oculteze numele acestui cărturar de prim rang!

  • vladimir b.
    octombrie 31, 2012

    Uite, de pildă, pentru că postarea ta conţine cîte un gînd din cei citaţi, revin şi eu cu un pasaj din „Cugetările” lui Guicciardini:

    „Cei din antichitate preţuiau mai mult zicala: Magistratus virum ostendit (adicătelea, „Funcţia arată ce poate omul”!); pentru că răspunderea dovedeşte nu numai dacă omul e priceput sau nu, dar dîndu-i putere şi mînă liberă, îi dezvăluie însuşirile sufleteşti, adică ceea ce-i stă în fire; căci omul, cu cît ajunge mai sus, cu atît se lasă mînat mai fără sfială de adevăratele lui porniri” (I, 36, ed. citată, pag. 174).

    • dunia
      octombrie 31, 2012

      Francesco Guicciardini, am reținut. Mulțumesc, Vladimir, pentru completare.
      Unde sunt studenții însă, unde?
      Tot eu să rămân cu învățătura, numai eu să profit?

  • vladimir b.
    octombrie 31, 2012

    Studenţii sunt în băncile lor, la facultate…pentru că alţii sunt profesorii lor)))

    • dunia
      octombrie 31, 2012

      Cei de la Litere nu fac curs de filozofie, din păcate si după nu știu care rațiuni logice.
      Iar profesorii lor, ca și ai mei, presupun că studenții cunosc istoria filozofiei, ceea ce este complet greșit.

      • vladimir b.
        octombrie 31, 2012

        Dacă eşti în chestie – ştii cel mai bine; eu mereu am fost anti-universitar, şi am preferat să fiu un paria din acest punct de vedere…Tot (aproape, totuşi) ce am învăţat, studiat, gîndit, înţeles – s-a produs după facultate, masterat etc. Am avut însă profesori care m-au învăţat să…”deschid o carte”, în sensul cel mai profund al acestei sintagme!

  • dunia
    octombrie 31, 2012

    Uite aici ne asemănăm, și eu am înțeles și am gândit mai mult după facultate, și eu am avut profesori care m-au învățat să deschid o carte. În liceu, domnul diriginte, în facultate, Ilie Gyurcsik, Adriana Babeți, Cornel Ungureanu, Ciprian Vălcan, Pompiliu Crăciunescu.

  • Dan
    octombrie 31, 2012

    Aici filozofia este materie obligatorie de bac, la orice profil. N-ar fi rau…

    • dunia
      octombrie 31, 2012

      Nici aici nu știu ce rațiuni logice au avut francezii, dar nu strică, nu e rău, dar cu siguranță agită.

  • vladimir b.
    octombrie 31, 2012

    ….de la structuraliştii francezi încoace, totul este filosofie în limbajul public, în Franţa. asta poate fi o explicaţie, dacă nu neapărat logică, una practică este sigur!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
3 + 12 =