Paltinis, prima zi

De 23 apr., 2012 6 No tags

Mi-am asezat aseara capul pe perna cu un gand odihnitor, maine dimineata pot sa ma trezesc la orice ora. Ma trezii la 7 fix, ma rog, mai lipsira trei minute pana la 7 fix. Din activitatile mele matinale lipsi incalzirea laptelui pentru Mara, dar in schimb recitii paginile scrise ieri. Stersei jumatate din ultima pagina. Apoi ma holbai la albul ecranului minute in sir, zeci de minute pana reusii sa gasesc un cuvant potrivit care sa innoade fantezia de ieri cu inchipuirile de azi.
La 12 plecai la plimbare. Ma dusei sfioasa la Schit si gasii mormantul lui Noica. O piatra simpla cu un nume mare. Un nume si niste ani, atat. Intrai in biserica micuta pentru lumanari si ma servi de una singura. Imi luai tamaie, un pliant si lumanari pentru cei vii si pentru mortii mei. Aprinsei o lumanare si pentru Noica, aprinsei prima mea lumanare pentru Ghitulasa, nepoata mea, si pentru toti care mi-au trimis o rugaciune in lunile decembrie si ianuarie. Aprinsei multe lumanari.
Plecai cu capul in jos, cu simturile in alerta. Statiunea e pustie, doar muncitori care se fac auziti prin zgomotele de ciocan. Incercai sa obtin ceva brosuri cu drumetiile din imprejurimi, dar nu avusei noroc. Un baiat pe care se nimeri sa-l intreb imi zise ca nu prea ai ce face aici, e plictisitor, sa vin la Sibiu. Ii zisei multumesc si ma indepartai.
Dar ce fac aici de una singura?
Scriu.
Ce scrii?
Ce stiu. Plecai din nou cu capul jos.
Doar drumetii si aer curat, atat poti face aici, dar ce anume mai vor oamenii sa faca in munti? Mi se deranja un nerv si plecai pe drumul de Sibiu, iar la un moment dat facui stanga pe un drum pietruit. Biata mea masinuta. Urcai putin si oprii cand pamantul se rupse in doua ca sa faca loc cerului. Coborai in soare, in lumina, in ploaie. Imi pusei ochii in soare, in ploaie. Si inspirai lacoma miresmele pamantului. Ma intorsei flamanda la pensiune si dormii apoi o ora, nu inainte sa-mi prind urechile cu Spinoza.
De la amiaza tarzie, after five o’clock, ma gandesc la substanta, la ceea ce exista in sine si este conceput prin sine, si la libertatea omului.
Dumnezeul lui Spinoza este cauza insasi pe cand omul poate doar sa tinda spre o libertate traita fara constrangeri exterioare.
Nu stiu, chiar nu stiu, e atat de spinos Spinoza asta, iar eu ma pierd in Etica lui.
Maine poate o sa reusesc sa ma adun mai mult. Prima intalnire e intotdeauna derutanta, iar azi fu prima mea intalnire cu mine.

6 Comments
  • Meet The Sun
    aprilie 24, 2012

    Sa stii ca sunt cu ochii pe tine, dar cum n-am fost in zona, m-am tot straduit sa aflu de trasee sa-ti recomand ceva si sunt cam lipsita de entuziasm in privinta a ce-am gasit, dar totusi:

    1. Păltiniș – Poiana Muncel – Stâna Găujoara – Păltiniș;
    Marcaj: punct albastru; Durată: 2 – 3 h.

    2. Păltiniș – Vârful Oncești – Poiana Lupilor – Șanta – Păltiniș;
    Marcaj: triunghi albastru; Durată: 3h.

    3. Păltiniș – Calea Studenților – Cheile Cibinului; Marcaj: punct roșu; Durată: 2 h. (Prin chei pare sa fie un drum forestier, ceva de genul)

    4. (asta e lung, doar daca gasesti un grup ceva sau faci doar o prima parte din traseu) Păltiniș – Vârful Bătrâna (1911 m) – Vârful Rozdești (1945 m) – Iezerele Cindrelului (rezervație) – Vârful Cindrel (2244 m);
    Marcaj: triunghi roșu și bandă roșie; Durată: 1 zi, 8-9 ore (dus-întors).

    O harta mai completa a zonei uite aici:
    http://pinguinii.ro/maps/index.php?m=Cibin-Lotru&i=Cibin%202.jpg
    (zoom-ul e din mouse, deci o poti studia pe indelete si intelege cam de unde pleaca traseele relativ la statiune)

    Pentru orice intrebari legate de drumetie, ai adresa mea de mail in lista de comentarii 🙂

    • dunia
      aprilie 24, 2012

      @Claudia

      Iti multumesc din suflet pentru recomandari. O sa gasesc eu pana la urma pe cineva aici la pensiune cu care sa ies pe munte, asta e clar.
      Saru mana, saru mana.

      • dam167
        aprilie 24, 2012

        N-o asculta pe aia mica. Deci fii atenta:

        Fagarasii si Muntii Cindrel constituie o sursa de inspiratie inzecit mai vasta decat moastele lui Noica. Cum poti sa privesti trapezul Vistea-Moldoveanu (varfurile se vad clar de pe drumul spre Paltinis daca vrema e buna) si sa nu te cuprinda emotia, iar in acelasi timp sa simti o eliberare a sufletului? Cum sa nu te inspire cerul instelat al noptii? Bine, trebuie sa-l vezi in toata splendoarea lui, fara linii de inalta tensiune si acoperisuri de cabane – cred ca e ok atat la intrare cat si la iesire, pe langa partia mica.

        Cat despre trasee, din nou, n-o asculta pe aia mica. Asculta-l pe dam ăsta, ca e de-al locului. Deci:

        Mergi cu masina pana in satul Sibiel (aproape de Orlat) – poti vedea si muzeul cu icoane – si urci spre fosta cabana Fântânele. Mergi cu masina cat se poate si apoi o iei la pas. Din sat faci cam 2 ore pana sus, deci nu e un efort prea mare. Pe drum poti vizita o manastire/schit, foarte cochet(a). Drumul pana la manastire ar putea fi accesbil cu masina. Apoi urci in continuare pana la ruinele cabanei Fantanele (a ars in 2005) si vei gasi niste poienite foarte dragute. Te-as sfatui sa ai grija totusi daca mergi singura, mai ales daca te gandesti sa campezi noaptea acolo. Drumul pana sus e extrem de frumos, o adevarata lectie de geografie sau, dupa cum numeam noi astia de moda veche disciplina, cunoasterea mediului inconjurator.
        Raul in dreapta, apoi in stanga, apoi izvorul sau (acolo se opreau caii sa bea apa cand urcam, in alte vremuri). Padurea trece de la foioase la mesteceni, apoi conifere si campii alpine de unde, daca vremea e buna, vei vedea Paltinisul. In stanga, cred ca pe la 7-800 m altitudine (recunosti altitudinea dupa straturile vegetale, ca orice cercetas veritabil), vei gasi o mina de uraniu abandonata.

        Deci daca aia nu-ti aduce inspiratia, sa nu-mi zici dam167. Acum, ceva mai pentru oraseni, 2 baraje, ca nu degeaba ma cheama dam:

        – Cu masina pana in satul Gura Râului (aprox 15 km de la Paltinis) – baraj – dupa baraj sunt cheile Cibinului
        – De la Paltinis spre barajul Negovanu (in Sud), drumul e destul de rau, deci recomandat e pasul.

  • dunia
    aprilie 24, 2012

    @dam

    Ce bun mi-ai fi tu mie aici, mai ales ca esti de-al locului. Niciodata nu mi-a placut sa cunosc locurile pe care le vizitez ca turista, deci recomandarea pentru oraseni, pardon de ea.

    La restul casc gura si o sa vad ce pot face, sunt de una singura aici si ma cam caracterizeaza paranoia, iubesc oamenii, dar nu prea am incredere in ei. Mina aia ma facu tare curioasa.

    Si las-o si tu mai usor pe Claudia, mergi la ea pe blog, e un om al muntelui, cu multe drumetii, cu multa experienta, cu un suflet prea frumos.

    Saru mana. Cerul instelat? Sa stii ca acum imi esti drag.

    • dam167
      aprilie 24, 2012

      Da, e o chestie cu cerul ala instelat. E greu de crezut cat de usor poti sapa in interiorul tau doar privind un spatiu atat de vast. Practic intr-un loc atat de linistit, atat de pur si totusi atat de impunator, iti poti analiza trairile si sentimentele. E greu de explicat in cuvinte, poate fi de-a dreptul coplesitor. Din cand in cand mai vezi cate o stea cazatoare care anima cerul, deslusesti crestele muntilor in zare si esti mult mai aproape de natura.

      Ar trebui sa cauti mina aia. Cred ca poti lasa masina la iesirea din Sibiel, trebuie sa urmezi doar drumul spre fosta cabana Fantanele.

      • dunia
        aprilie 24, 2012

        Parca nu te-as citi pe tine, pe cuvant. O sa caut mina aia, promit. Multumesc din suflet din nou.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
20 − 18 =