La dam pe blog o sa gasiti Paltinisul cu imagini, text si muzica.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
mai 25, 2012
Potrivita impletire de cuvinte si imagini, e o reteta buna.
Cum sa nu ai un idol in natura?! Eu inca nu stiu cum sa denumesc dependenta de ea, dar ma supun ei ori de cate ori piedicile nu-s prea inalte.
Am fost o singura data la Paltinis pe vremea cand imi doream sa merg pe munte, dar nu reuseam de fel sa fac acest lucru. Multi oameni spun ca daca vrei poti, chiar si eu spun asta cateodata acum, dar mi-au trebuit doi ani de eforturi ca sa pot. Era iarna atunci, vizibilitatea redusa, imi amintesc doar brazi si poteci prin zapada, dar imi mai amintesc si cum ma tot justificam ca nu mi-e frig ca sa mai pot ramane afara…
Cred ca intr-o zi va trebui sa ma intorc la Paltinis spre a inchide un cerc sau o rana ramase deschise de prea mult timp. Cu toate astea, presimt ca rana e demult inchisa, doar cicatricea ma bantuie usor cat sa ma motiveze…
mai 31, 2012
De ce nu puteai? Si cand te-ai chinuit sa poti, de ce iarna?
mai 31, 2012
La intrebarile astea stiu raspuns acum, dar nu stiam atunci si trecutul mai poate folosi doar la contemplat si invatat din el.
Asa cum tu nu puteai la gradinita fiind sa fugi noaptea la discoteca (zic si eu) asa nici eu nu puteam la douazeci si ceva de ani sa fac precum simteam… Ca asa merg uneori lucrurile si iuresul vietii te poate duce in tot felul de situatii din care alegi sa iesi sau nu. Iar de iesit nu e asa de simplu. Numai cine nu stie e cu gura mare…
Ideea e ca prefer sa admit cum am fost intr-un oarecare trecut chiar daca nu-mi place ce „vad” in urma si sa-mi traiesc altfel prezentul apreciind cum se cuvine ce e de apreciat si nu luat de gata.
p.s observ ca ai o atitudine destul de ofensiva, nu stiu de ce specifica multora din Ardeal (e doar o observatie de-a mea, sper sa nu fie adevarata totusi), care ardeleni nu-s impulsivi si „rai de gura” ca oltenii, dar care reusesc sa dea nuante destul de puternice sentimentelor de neplacere, repulsie, rautate chiar…
iunie 1, 2012
@Meet The coerență&rațiune:
Fapt 1: de ce nu puteai? – că așa merge iureșul vieții. Mă rog, o fi. Mă așteptam să fie un răspuns clar, legat de fizic sau de personal.
Fapt 2: de ce iarna? – aici m-ai pierdut filosofând; ce anume, numai tu știi.
Mă irită oamenii (da, mă irită la propriu, îmi vine să plec de lângă ei) pentru care muntele un obiectiv. De obicei ies în evidență din mulțime prin expresia: ”merg pe munte”. Mergi pe jos, nu pe munte. Cum spuneam, ei se simt bine că s-au pozat cu Vârful Peleaga, 2509 m – iei ce tare, bă, a fost greu dar a meritat, a, nu mai știu ce a văzut pe drum, era fain, bă, bine că am urcat. Ei bine, ăștia n-au înțeles nimic. Muntele e foarte accesibil: dacă nu-l poți escalada, îl privești. Foarte simplu.
Cât despre P.S., mă prefac că nu l-am citit. Hai să zicem că nu există rândurile alea. Altfel, vei vedea destule nuanțe.