Răspunsuri la noncăutări

De 22 mai, 2012 8 No tags 0

Din când în când, împinsă de vârstă, determinată de plăcere, merg la masaj. Ieri, într-o oră de răsfăț pentru trup, mintea mea a început să lucreze. Mă trezesc uneori în răspunsuri la noncăutări, adică, deși nu am întrebări propriu-zise despre unele aspecte ale vieții mele, îmi vin răspunsurile. De la un timp, viața mea a căpătat un aspect de puzzle, încep să văd imaginea de ansamblu.
Ieri am înțeles dorul.
Înainte ca mintea mea să revină de pe câmpiile cu maci, prefer eu să cred, pe care plecase, am reușit să salvez un gând.
Dorul de o persoană este de fapt un dor de sine. Nu ți-e dor de mama, de soră, de prietenă, de iubit, ți-e dor de starea pe care o ai în prezența lor.
Lângă fiecare sufletul și mintea ta se aliniază, iar echilibrul ăsta poate fi numit fericire.
Nostalgia traduce, așadar, o stare interioară a ta, complet străină de esența celeilate persoane. Când fuge dorul de acasă, cum ne cântă noua Tudor Gheorghe, eu îmi permit să cred că alergarea asta mă are la capăt pe mine.
Mi-e dor de tine.
Nu.
Mi-e dor de mine și de ceea ce sunt eu lângă tine.

8 Comments
  • Monica
    mai 22, 2012

    Exact 🙂 Am constientizat si eu adevarul asta acum cativa ani, dar cred ca destul de putini sunt in stare sa-l recunoasca. Si mai cred ca nu e valabil doar pentru dor, ci se extinde asupra tuturor sentimentelor noastre.
    Paler spunea ca iubim ceea ce ne lipseste. Eu sunt de acord.

    • dunia
      mai 22, 2012

      Cum sa recunoastem ceva ce nu cunoastem?
      Iar cuvintele lui Paler, ei bine, de aici se poate discuta mult.

  • Dan
    mai 22, 2012

    Asta seamana cu ce spunea „Liceanu” (stii tu…) despre Patapievici, parca în „Declaratie de dragoste (sau iubire, nu mai stiu)”. El e arcasul, el sageata si tot el tinta!
    Iar începi cu „puzzle”?
    Raspunsurile la neîntrebari le-as numi revelatii.

    • dunia
      mai 22, 2012

      Eu am scris odata si o data Liceeanu, iar tu m-ai corectat, saru mana.
      Declaratie de dragoste nu am citit, doar „Jurnalul de la Paltinis” si „Scrisorile” in urma dialogului cu tine.
      Incep iar, se pare, dar e bine cand mai adaug fragmente intregului.
      Chiar sa fie asta o revelatie?

  • Meet The Sun
    mai 23, 2012

    Ce te faci insa cand nu ti-e nicidecum dor de tine langa celalalt, caci nu-ti placi defel, ba chiar impui intentionat distante de netrecut, dar de celalalt ti-e dor incat ai trece munti ca sa-l privesti de pe o strada de vis-a-vis pentru doar cateva secunde?
    Pana sa simt nuantele extreme ale dorului imi placea senzatia, cautarea, zbuciumul, acum ma limitez, daca ma pot pacali asa, la dorurile de mine langa cei dragi mie, de care ma pot apropia…

    • dunia
      mai 23, 2012

      Pai din punctul meu de vedere, tot de tine iti este dor chiar daca nu-ti suporti starile provocate de celalalt. Esentele fiecaruia, ale tale si ale obiectului dorului tau fac ceva bine daca te indeamna sa privesti de vizavi. Daca scindam, cred ca putem sa impartim, afectele te cheama, comportamentul te indeparteaza. Dorul tine de afecte.

  • danvaideanu
    mai 23, 2012

    La un moment dat parca citeai si „Despre ura”.

    • dunia
      mai 23, 2012

      Am cartea, nu am citit-o.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
20 × 29 =