Prietenă, nu stăpână

De 27 mai, 2012 4 No tags 0

Uneori, la întâlniri cu multe cupluri, unele fete mă mai întreabă:
Dunia, tu îl lași pe Făt Frumos să iasă cu băieții dacă tu nu ești în oraș?
Iar eu răspund, fără să mă intereseze nici generalul, nici particularul ființei din fața mea.
Eu sunt prietenă, nu stăpână.
Am pretenții, uneori multe, dar verbul a permite nu face parte din câmpul lexical al relației de iubire.

4 Comments
  • Monica
    mai 28, 2012

    Cat de ciudat suna intrebarea! Eu n-as putea considera „barbat” un om care imi cere voie sa iasa din casa :))

    • dunia
      mai 28, 2012

      Sunt prea puțini aceia care întreabă, mai mult te informează despre planurile sale.
      Eu trebuia să spun că mă deranjează aceste ieșiri și că nu sunt de acord cu ele, dar eu răspund ca mai sus. 🙂

  • Monica
    mai 28, 2012

    Solidaritate feminina, am inteles 🙂 Unul din motivele pentru care eu si majoritatea fetelor/femeilor nu ne agream.

    • dunia
      mai 28, 2012

      Să fie solidaritate, să fie un suport pentru propriile convingeri, să fie o confirmare a educatiei, să fie teama de a nu-l pierde pe celălalte, să fie, să fie… Putem continua așa în multe rânduri.
      Motivul pentru care nu ne simpatizăm ni se trage de la confortul psihic, de la obișnuințele lumii noastre.
      Nu cred că asta înseamnă că eu aș fi mai bună ca cele pe care le-am dat exemplu, doar că eu mă simt bine așa.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
12 + 16 =