Gata! Cred că s-a scris și textul cu școala de altă dată. Construcția pare să se distrugă însă. În primul rând nu există un sprijin. Vin doar păreri personale de la mine, de la cititori, dar părerile noastre semnifică doar frustrări, refulări.
Avem un numitor comun: bătaia și umilința.
Umilința s-a practicat și în trecut, se practică și azi.
Da, e unealta oamenilor slabi.
Din toate comentariile, nu pot face o listă cu argumente pro sau contra. Frustrările consumă și ne consumă, dar nu evidențiază nimic. Un alt cuvânt la care ne-am oprit: familia.
Educația se face în familie, profesorii vin să lucreze cu un dat al elevului din familie.
Un aspect pe care ne-am îngrămădit cu toții descrie relația de interdependență între profesori-elevi-părinți.
Relația este dezastruoasă, imaginată ca o minge de ping pong, cu foarte puțini care-și asumă consecințele faptelor lor.
Dar asta este ceea ce trebuie să acceptăm cu toții, educația reprezintă un cumul unde valorile sunt date de părinți, de profesori și de elevi. Iar un om educat, un elev educat poartă în el fragmente de părinți, fragmente de profesori și o foarte mare parte de sine.
Elevii pot fi educați, dar niciodată să nu se aibă pretenții de dedublare, un elev nu este nici părintele său și nici profesorul său.
În punctul ăsta nevralgic ne aflăm. Ce sunt elevii știu toți profesorii, cine sunt elevii știu doar prea puțini profesori.
februarie 18, 2014
daca azi e marti, ce zi e de fapt?
februarie 18, 2014
Mă simt folosit. Tot la bătaia și umilință ai rămas. Nu are cum să fie pro sau contra pentru că totul a avut și are un preț. Educația de acasă diferă de aia de la școală. Nici părinții și nici profesorii nu trebuie să compenseze, sunt două lucruri diferite și e bine să fie ambele.
februarie 18, 2014
@Edgiva
Marți.
@dam
Te-am folosit doar sub formă de material didactic. 🙂 Glumesc. Nu trebuie să compenseze, ci să se completeze. Și prețul e viața noastră, a tuturor.
februarie 18, 2014
Eu am cam lipsit, nu știu despre ce s-a discutat, dar un lucru îl știu cu siguranță : educația este un cumul dat de trei factori : familie, școală și anturaj. „Funcționarea” defectuoasă a oricăruia dintre cele trei elemente are repercursiuni serioase și implică eforturi suplimentare din partea celorlalte. Părinții se plâng însă de lipsa timpului, profesorii sunt blazați din cauza modului în care sunt tratați de guvernări și societate (inclusiv aspectul material al problemei este unul absolut jenant) cât despre anturaj, suntem vai mama noastră cu genul de „modele” pe care media le impune.
februarie 18, 2014
Dan, cam despre asta s-a discutat, ai surprins chiar esența, cu foarte mici diferențe.
Mulțumesc pentru implicarea la dialog oricum.
februarie 19, 2014
nici nu ma mira concluzia ta. Educatia e subiectiva, sunt atatia factori care o afecteaza, influenteaza, incat nu exista o reteta unanim universala.
Si asta pt ca fiecare copil e unic.