Un om bun este și un om satisfăcut

În fiecare zi, fără excepție, îmi propun să scriu după ce adoarme Mateiu seara. Dacă de multe ori am simțit că nu am nimic de spus, în prezent simt că dau peste. Dar prefer să dorm. Dorm de la opt. Dorm de la nouă. Dorm. A doua zi o iau de la capăt. Mă pregătesc să ies în parc și-mi promit că o să scriu seara.
Vine seara.
Mă așez cu Mateiu. Dau drumul la un episod din Rita, un serial danez. La Rita mă uit. De când cu alăptarea, deschid Netflix-ul și dau pe repede înainte. Mă uit cinci minute. Opresc. Mut. Așa am vizionat un sezon din Sex Life. Ochii încep să mă usture. Sting. Mă culc.

Pe sărite, cum am zis, m-am uitat curioasă la Sex Life. O dată am dat înapoi. Voiam să descopăr acel moment special dintre ea și el. Pe scurt despre cine nu cunoaște acest serial. Ea este căsătorită și are doi copii. Soțul o neglijează. Ea își vizitează fostul la finalul sezonului pentru a face sex cu fiori. Nu mai există fiori între ea și soț. Pe scurt.

Versiunea lungă conține multe scene de sex pasional între ea și fostul. Aici m-am pierdut puțin. Am înțeles ceea ce filmul a prezentat: sex pasional. Înțeleg și sexul pasional în viața de toate zilele. Nu am priceput din film ce anume este special între cei doi. S-au cunoscut. Sex pasional. Au continuat. Și mai mult sex pasional. De ce este el special? De ce este ea specială? Rita e specială pentru că e Rita. S-a construit în jurul personajului. Vă dau exemplu de alt film cu amanți: Pacientul englez. Ea e specială în felul cum i se zbate o venă la claviculă.

Tot mai mult se scriu filme pentru neveste plictisite. Oare câte neveste nu au dorit să folosească filmul pentru a le atrage atenția soților despre neglijența din cuplu?! Femeile aleg calea complicată. Să rostească simplu nu se face. Viața noastră sexuală e plictisitoare. Hai să facem ceva, încep să poftesc la altul. Dacă ar fi sincere, s-ar putea ca familia fericită de pe facebook să se destrame sau s-ar putea ca el să accepte discuția, să-i dezvăluie fanteziile, iar ea n-ar mai avea pe cine să dea vina.

Atracția expiră. Naturală sută la sută, greu îi muți data de scadență. Cuplurile inteligente și sincere apelează la paradisurile artificiale. Pentru fiecare, paradisul artificial înseamă altceva. De la ieșiri în oraș cu mâncare și vin, la călătorii și opiacee, la escapade amoroase, la roluri, la sex în grup.

Copilăria și sexul ne definesc. Lipsa sexului ne înăcrește. Un om bun este și un om satisfăcut. Învățați să faceți sex. Contrar opiniei publice, nu știm pur și simplu să facem sex.

Mă puteți contrazice cu argumente.

Foto: CARMEN

Poate omul să trăiască fără minciună? Ce fel de viață?

Mai am câteva pagini de citit din cartea lui Florin Alexandru, Magia despărțirii. Sâmbătă o să discut puțin cu autorul, pornind de la carte, despre despărțirea mea de tatăl Marei. Nu știu ce o să mai povestesc. În șase ani m-am curățat de toate emoțiile separării.

Când nu citesc sau trebăluiesc, vasele se adună în continuare, praful se depune, lenjeria se boțește, fac planuri pentru blog și Tricou. Încerc o disciplinare, dar mă strâmb la acest cuvânt. Poate nu am înțeles eu bine. Se întâmplă. Dar din Foucault am priceput că disciplina duce la control, la supraveghere. Cine ne controlează, cine ne supraveghează? Părinții, partenerii, prietenii, statul. Râd de aceste gânduri. Mi se par caraghioase în contextul în care Mateiu râgâie pe mine.

Ieri am lucrat prea puțin pentru Tricou. Pentru decor am mers vreo 90 de kilometri. La întoarcere, în apusul melancolic de primăvară, soarele imens picat între copaci, mi-am reamintit de filmul Leto. L-ați văzut? Nu l-ați văzut? Nu o să povestesc despre. Mie mi-a reținut atenția ieri minciuna. Poate omul să trăiască fără minciună?

În film se iubesc un el și o ea. Ea se simte la un moment dat atrasă de un alt el. El îi permite să-și onoreze atracția. Alt eu nu prea înțelege aranjamentul dintre cei doi. El stă în fața clădirii, privește fereasta și pândește. M-a marcat scena. Rememorarea mi-a produs o emoție intensă ca la vizionare. Mereu m-au umplut de penibil aceste situații. Nu-mi pot controla emoția și nu o pot numi. Ce anume simt? Stinghereală. Durere. Agitație. Fascinație pentru atitudinea unor persoane. Bucurie pentru depășirea limitelor, pentru puterea omului de înțelegere. Nu știu exact ce simt, dar m-am pus în locul lui El. Să stau lângă bloc, să privesc fereastra lui Făt Frumos, iar sus să se onoreze o atracție. N-aș putea. Atunci prefer minciuna? Nu prefer minciuna. Cultiv sinceritatea. Atunci? Cum facem față atracției în cuplu? Prin disciplină. Ne disciplinăm emoțiile. Le permitem, dar nu le onorăm. Adunăm frustrări? Da și nu. Frustrarea aparține exclusiv trupului. Mintea și inima nu se simt private de o plăcere. Mintea și inima sporesc plăcerea de a construi un parteneriat. Vorbe. Vorbărie. Nu am experiența lui El din filmul Leto. Nu știu cum aș reacționa, dar mai ales cât de intes aș simți durerea.

Are cineva o asemenea experiență și dorește să împărtășească?
Și din nou întreb, poate omul să trăiască fără minciună? Ce fel de viață?

Femei plictisitoare și cicălitoare

Întâmplător, circumstanțele, știți cum e, am auzit frânturi dintr-o discuție. Cafenelele au redus strașnic spațiile dintre mese. Stai, dar nu stai cu străini la masă. Două femei mi-au tulburat lectura. La primul oftat am părăsit fraza. Am citit cuvintele câteva minute. Am reluat. Degeaba mă străduiesc, oamenii nu vor. Grozav, încă o femeie plictisitoare!

Am abandonat cartea. Am apucat telefonul, am deschis aplicațiile. Nu-mi este rușine să recunosc. Le-am judecat pe acele femei. Nu mi-a răspuns la telefon. L-am sunat. I-am trimis mesaj. Între mărturisiri miorlăite, ale lor, și guri lacome de ceai, ale mele, mi-am reamintit proiectul meu de a face un curs specializat pentru a consilia persoane. N-aș putea. I-aș spune fără ocolișuri Femeii: Ești cicălitoare și plictisitoare. Citește o carte, scapă de burtă și scutește-ți bărbatul de atitudinea mămoasă. M-aș adresa direct Bărbatului: Ești nesimțit și imatur. Citește o carte, scapă de burtă și scutește-ți nevasta de atitudinea de șef.

Nu cred că aș putea să mă opresc. I-aș chestiona despre viața sexuală. Nu există? De ce nu există? Infidelitate, disfuncții sau a dispărut atracția? Vorbește cu partenerul despre. Și nu mai pretinde fidelitate în lipsa activității sexuale dacă nu te scuză tulburarea funcțională a organului.

Mă întreb dacă aș mai apuca să respir. Dacă aș folosi un ton calm. Presupun că nu. Abia m-am abținut să nu plesnesc o psiholoagă care își sfătuia prietenele să-și găsească bărbați care să le trateze ca pe niște prințese. La mine e simplu. Totul se reduce la cărți. Nu citești, nu ai cum să schimbi unghiul, să sucești perspectiva, să întrezărești adevăratul motiv.

De unde anume consideră, cei care nu citesc, că se echipează pentru viață? Acasă nu citesc. Lectura obligatorie din școli e pentru fraieri. După absolvire nu au timp să citească, au lucruri  mai serioase de făcut. Nu, nu, degeaba mă străduiesc. Ne-am despărțit luni seară. A zis că ne vedem a doua zi. Nu a sunat, nu ne-am văzut.

Nu a sunat pentru că ești plictisitoare și cicălitoare. Pentru că pretinzi, dar ai o reprezentare de câine care latră din spatele gardului. Deschide poarta și atacă. Dacă nu, taci din gură și lasă aceste discuții pentru pereții casei tale.

Mi s-a spus în repetate rânduri că aș fi fost o femeie mai bună fără Freud, fără toate cărțile citite. Imaginați-vă un râs zgomotos care îți scutură tot trupul.

Aș fi fost o femeie plictisitoare, iar pentru mine nu este o opțiune. Nu aștept să-mi dea bărbatul timpul lui, să-mi dea prietenii atenție. Acționez. Iau ce consider că mi se cuvine. Îmi evidențiez mândria. Puțină mândrie nu strică nimănui. Disperarea, lipsa igienei și delirul de grandoare devastează. S-ar putea să rămâneți fete bătrâne.

O fată bătrână, două, trei. Fă un duș și lasă cicăleala!

Foto: Bogdan Mosorescu