Așa a vrut Dumnezeu, femei operate și injectate

Cred. Cred în femeia educată și în femeia ignorantă. Cred în femeia suverană și în femeia supusă. Cred în femeia cu defecte și în femeia operată. Aleg femeia educată, suverană și cu defecte. Aceste reprezentări corespund unei persoane libere să dispună de soarta sa.

Am muncit, la trecut. Muncesc, la prezent. Am muncit și muncesc să devin o asemenea persoană. E un proces continuu. Pentru fiecare reprezentare, vin cu argumente. Argumentele le acceptați sau nu le acceptați. Orice aș spune, nu are forța lui Așa a vrut Dumnezeu.

Când o femeie a pierdut o sarcină, așa a vrut Dumnezeu. La fel când rămâne însărcinată. Când un copil e diagnosticat cu cancer. Nu mai e necesară concluzia. Știm de ce s-a întâmplat. Salvarea și moartea stau în mâinile Lui.

Pentru fiecare situație, femeia educată, suverană și cu defecte caută răspunsuri. A pierdut o sarcină pentru că. Doctorul o ajută să înțeleagă. A rămas însărcinată după tratamente. Are facturi, traume psihice și de multe ori o relație distrusă cu partenerul în urma tratamentelor.

Femeia educată, suverană și cu defecte este un stil de viață. Contrar părerii majorității, femeia asta nu se împotrivește pentru că e în trend. Nu e o modă să te bazezi pe propriile puteri, să te intereseze exclusiv viața de pe pământ și să-i dai un sens. În adolescență experimentezi atitudinea refractară. Hormonii și creierul parțial dezvoltat sprijină perioada dintre copilărie și tinerețe. Tinerețea vine cu o direcție în gândire. La femeia cu defecte, (pentru că așa a vrut Dumnezeu, justificarea supremă a omului), te bizui pe o realitate slabă și vulnerabilă. În imaginar se găsește forța. În imaginar oamenii se pedepsesc, se judecă, se condamnă. În imaginar primesc nemurirea, iertarea, paradisul.

Aceasta este dilema mea. Cum să duc în imaginar femeia cu defecte? O femeie care învață să se iubească de la prima critică suportată. Femeia cu defecte transformă, corectează, acceptă. Într-adevăr gene arhaice au supraviețuit puține. Majoritatea suntem copii. Citiți cu accent, o copie, două copii. O copie presupune originalul. Apucăturile femeilor actuale, cu operații și injecții, țin de variații. Ceva merge prost. Asta îmi zic de câte ori îmi iese în față un fund de maimuță unde în mod normal m-aș aștepta să fie o gură.

Gene, copi, variații.
Femei, femei cu defecte adaptate, femei perfecte sub diferite forme.

Mă întreb în încheiere. Femeile operate credicioase consideră că așa le-a vrut Dumnezeu?! Și oamenii au fost făcuți după chipul și asemănarea Lui. Devine cam ridicol Dumnezeu. E vina lor, a femeilor operate.

Glumesc. Cine nu rezistă cinismului, sigur nu a ajuns până la finalul textului.

Foto: Bogdan Mosorescu

Ești cea mai frumoasă fetiță, enunț fals și trombonit

asdDin câte știu eu, majoritatea părinților își laudă copiii. Amintesc superlativul. Ești cea mai frumoasă fetiță! Enunț fals și trombonit al unei persoane fără griji pentru ceilalți copii din jur sau părinți. Cel puțin așa percep eu.

Și să vedeți unde o să mut unghiul. Creștem cu laude, dar la un moment dat facem ceva pentru a fi și mai frumoase. Nu vă întrebați cum putem să fim mai frumoase dacă am fost deja cele mai frumoase în copilăria noastră?

Începem să ne machiem. Habar n-am când am folosit prima dată cosmetice, dar rujul reprezintă prima tentația a oricărei fetițe. Ah, rujul mamei pe care ea niciodată nu-l găsește în geantă, dar mânuța fină și dolofană a copilului îl apucă din prima!

Mie îmi place să mă rujez. Geanta mea conține un săculeț dedicat rujurilor și nu mă apuc să povestesc ce panică stârnește lipsa unuia. Cu ditamai introducerea, ajung la subiect. Mă rujam ieri în oglinda mare a dulapului, când soarele aflat în spatele meu mi-a condiționat o serie de clipiri. Am închis și am deschis grăbit și repetat pleoapele, iar când am recăpătat imaginea de ansamblu a chipului, mințile deja se porniseră.

M-am concentrat pe buze. Le colorasem într-un roz intens și le-am țuguiat râzând. Cum ne facem noi boticul în culori intense pentru noi. Ne rujăm pentru noi, nu pentru bărbați și mai ales nu pentru atenția lor. Acesta este un exemplu de sarcasm. Reluați și citiți cu glas subțire. Pronumele noi l-am repetat pentru valoarea stilistică.

Da, ne rujăm pentru noi, mă rujez pentru că îmi place, dar sunt perfect conștientă că atrag atenția. Rujul e ca o invitație. Privește-mă, uite-mă! Uneori suport o regresie și mă simt ca o adolescentă. Nu știu să fac ceva sau nu mă descurc într-o situație, dar am ruj pe buze. Parcă aș fi în fața clasei rujată și fără lecția învățată. Dar ție nu-ți este rușine? Dunia, să nu mă faci de rușine! Ce o să zică lumea?

Din motivul ăsta râdeam ieri în oglindă. Mintea mea a trecut rapid în revistă poliloghia de mai sus. Fracțiune de secundă și mușchii feței au reacționat. M-am detașat cu repeziciune. Am alungat neplăcerea amintirii. Nu fac pe nimeni de rușine și nu mă fac pe mine de rușine că folosesc ruj. Atrag atenția, dar mă descurc.

Rujul, fără pretenție de utilitate pentru supraviețuire, acordă încredere prin eficacitatea estetică. Refuz superlativul de superioritate, dar mă acopăr de superlativul absolut.

Cu ruj mă simt foarte frumoasă.

Nevoie sau nu, frumusețea dă o stare de bine.