Un om bun este și un om satisfăcut

În fiecare zi, fără excepție, îmi propun să scriu după ce adoarme Mateiu seara. Dacă de multe ori am simțit că nu am nimic de spus, în prezent simt că dau peste. Dar prefer să dorm. Dorm de la opt. Dorm de la nouă. Dorm. A doua zi o iau de la capăt. Mă pregătesc să ies în parc și-mi promit că o să scriu seara.
Vine seara.
Mă așez cu Mateiu. Dau drumul la un episod din Rita, un serial danez. La Rita mă uit. De când cu alăptarea, deschid Netflix-ul și dau pe repede înainte. Mă uit cinci minute. Opresc. Mut. Așa am vizionat un sezon din Sex Life. Ochii încep să mă usture. Sting. Mă culc.

Pe sărite, cum am zis, m-am uitat curioasă la Sex Life. O dată am dat înapoi. Voiam să descopăr acel moment special dintre ea și el. Pe scurt despre cine nu cunoaște acest serial. Ea este căsătorită și are doi copii. Soțul o neglijează. Ea își vizitează fostul la finalul sezonului pentru a face sex cu fiori. Nu mai există fiori între ea și soț. Pe scurt.

Versiunea lungă conține multe scene de sex pasional între ea și fostul. Aici m-am pierdut puțin. Am înțeles ceea ce filmul a prezentat: sex pasional. Înțeleg și sexul pasional în viața de toate zilele. Nu am priceput din film ce anume este special între cei doi. S-au cunoscut. Sex pasional. Au continuat. Și mai mult sex pasional. De ce este el special? De ce este ea specială? Rita e specială pentru că e Rita. S-a construit în jurul personajului. Vă dau exemplu de alt film cu amanți: Pacientul englez. Ea e specială în felul cum i se zbate o venă la claviculă.

Tot mai mult se scriu filme pentru neveste plictisite. Oare câte neveste nu au dorit să folosească filmul pentru a le atrage atenția soților despre neglijența din cuplu?! Femeile aleg calea complicată. Să rostească simplu nu se face. Viața noastră sexuală e plictisitoare. Hai să facem ceva, încep să poftesc la altul. Dacă ar fi sincere, s-ar putea ca familia fericită de pe facebook să se destrame sau s-ar putea ca el să accepte discuția, să-i dezvăluie fanteziile, iar ea n-ar mai avea pe cine să dea vina.

Atracția expiră. Naturală sută la sută, greu îi muți data de scadență. Cuplurile inteligente și sincere apelează la paradisurile artificiale. Pentru fiecare, paradisul artificial înseamă altceva. De la ieșiri în oraș cu mâncare și vin, la călătorii și opiacee, la escapade amoroase, la roluri, la sex în grup.

Copilăria și sexul ne definesc. Lipsa sexului ne înăcrește. Un om bun este și un om satisfăcut. Învățați să faceți sex. Contrar opiniei publice, nu știm pur și simplu să facem sex.

Mă puteți contrazice cu argumente.

Foto: CARMEN

Mai dorești să te reîndrăgostești de propriul partener?

Mi-a trecut prin cap că. Nu. Înainte să notez ce mi-a mai trecut prin mintea sclipitoare, v-aș întreba. Dacă sunteți trecuți de 35 de ani și aveți o relație de cel puțin trei ani, de câte ori vă mai sărutați partenerul cu poftă? Încep eu. Făt Frumos și cu mine ne sărutăm mai rar, ne înțelegem mai bine. Dar.

Revin la ce mi-a trecut prin cap. Poate femeile își umplu buzele cu colagen și din nostalgie după acele vremuri când buzele partenerului țineau de foame și de sete. Ieri am luat prânzul cu un prieten. Prietenul acesta face parte din categoria persoanelor cu care poți discuta despre managementul de top, despre gândirea de provincie, despre femeia sofisticată, despre infidelitate și plictiseală pe același ton. De genul acesta de prieten te desparți mereu râzând și relaxat.

Discuția de ieri m-a provocat să scriu azi despre infidelitate. Îmi propusesem de ceva vreme să mă înham cu acest subiect. Înainte o să trecem prin iubire. Iubirea e un sentiment slăvit și batjocorit. Pentru iubire trăim. Viața fără bucuria iubirii ar fi un lung șir de activități plictisitoare și fără noimă. De ce am face orice pe lumea asta dacă inima nu ne-ar da fior după fior când ne îndrăgostim? Chimia corpurilor noastre desfundă toate canalele fericirii. A dezvoltat omul paradisuri artificiale: transele de la cocaină, opiu, marijuana. Nici un paradis artificial nu se compară cu sărutul îndrăgostiților, cu îmbrățișările lipsite de suplețe în mișcări, dar în ritm și cu mâini impunătoare, cu fascinația descoperirii și tachinării unui corp doritor. Pentru acest fior oamenii trăiesc, înșală, trădează, mint, divorțează, fac terapie.

Conviețuirea, fără o grijă permanentă pentru chimie, ne îndepărtează de fior. Cuplurile vorbesc prea mult despre facturi, necesități și copii. Cuplurile uită fragilitatea fiorului și-l înlocuiesc cu buna înțelegere. Buna înțelegere nu ne lasă trupurile sfârșite, mușcate, asudate, satisfăcute. Oamenii au nevoie din când în când de trupuri sfârșite în așternut. Eu am nevoie. Eu nu sunt persoana compromisului. Nu dau pasiunea pe conviețuirea în doi. Nu mă mulțumesc cu puțin. Cer să mă reîndrăgostesc din când în când de propriul partener, iar asta presupune părăsirea mediului ambiental personal. Călătoriile ajută enorm. Plimbările pe străduțe, paharul de vin, o atingire ușoară, un sărut cu ochii închiși.

Nici un cuplu cu copii nu mai descrie îndrăgosteala, dar reîndrăgosteala e posibilă. Rămâne o întrebare. Mai dorești să te reîndrăgostești de propriul partener?