Cum să le vorbim copiilor despre orgasm. Cum? Când? De ce?

Fără introducere, nu am timp de o propoziție sau o frază cu care să vă prind în mreje. Mateiu doarme și scriu când îmi permite. Mara mea a avut orgasm. Cum am identificat? A ieșit într-o seară de la baie tumefiată. M-a luat în brațe și plângea în hohote că ea este bolnavă. Apa mi-a atins organele, mama, și m-a durut! După ce am deslușit ce voia să-mi spună, după ce abia m-am abținut să nu râd, ne-am așezat să vorbim.

Mara a împlinit 11 ani în februarie. Indiferent dacă eu vorbesc sau nu vorbesc cu ea despre aspectul sexual al ființei, Mara trece prin toate aceste situații. Am povestit acest episod deoarece reprezintă suport și argument pentru mamele care consideră că nu știu cum să explice contactul sexual sau orgasmul. Am povestit pentru mamele care iau din vârstă un reper. E prea mică la nouă, la zece, la nu știu câți ani!

Eu sunt în continuare mică pentru mamanu. Nu mi-a vorbit niciodată despre sex, orgasm, masturbare, protecție și consecințe. Atitudinea adulților față de sex este dezastruoasă. Statisticile demonstrează: mame minore, avorturi în rândurile adolescentelor, boli transmisibile sexual. Se întâmplă pentru că nu vorbim firesc despre sex în primul rând. Ne lăudăm cu pruncii, ne dăm importanță prin copii, ne împlinim visele prin copii, ne sacrificăm pentru copii. Cum anume se fac acești copii? Înainte s-o întreb pe Mara mea în vârstă de 11 ani, aș întreba adulții. Cum se fac copiii? De ce jena și disconfortul din jurul organelor genitale?! Organele genitale ne ajută să aducem pe lume minunile, îngerii, splendorile, prinții și prințesele sau cum anume vă alintați pruncii.

Mara mea trece prin transformări. A experimentat un fel de orgasm în urma contactului cu jetul de apă. Că eu vorbesc sau nu cu ea, trupul ei se modifică. Mara nu înțelege ce se întâmplă. Poate fi înfricoșător, poate fi tulburător, poate fi un început de drum pe un tărâm al plăcerii și seducției sau un început de drum pe un tărâm al disimulării și vulgarității.

Vorbiți cu copiii firesc despre și uitați-vă la ei. Nu o să vedeți dezgust, nu o să descoperiți nimic josnic, nu o să le modificați preferințele sexuale. O să aveți în continuare nepoți și nepoate. Homosexualitatea nu e un trend, dar nu deschid acum subiectul ăsta.

Cum să le explicați copiilor despre sex? Cu exemple din viața lor. Când? Nu este o vârstă, dar cu certitudine este un moment, iar acela ține de responsabilitatea părintelui să-l depisteze și să profite de el. Eu am profitat de momentul nostru și am discutat despre orgasm. Lumea nu s-a sfârșit, iar Mara sigur nu e mai curioasă de sex. Din contră, își vede liniștită de ale ei.

Foto: Bogdan Mosorescu

Despre frica de doctorii din România care în loc să ne vindece, ne nenorocesc sau ne lasă să murim

Am ascultat, în copilăria mea, următoarea întâmplare. Un veterinar s-a deplasat la un cățel bolnav. Pentru că nu-i suporta stăpâna, a lăsat cățelul să moară. Pe veterinar îl cunosc. L-am privit nelămurită. Fix ca un copil care nu înțelege și nu e capabil să potrivească în minte și în suflet ceea ce tocmai a auzit. Mi s-a făcut frică. Dacă o să-l supăr, o să-mi lase câinii să moară! Cât poate un copil să fie cuminte și să nu deranjeze un adult?! Eu m-am străduit.

Am crescut și am păstrat frica de doctori. O auzeam pe mamanu discutând despre această frică. Să nu tulbure doctorii sau asistentele pentru a nu le face rău celor dragi. Oare numai la mine în familie ne-am confruntat și ne confruntăm cu această frică?

O să redau un dialog dintre mine și o doamnă doctor. Am fost sfătuită să nu o fac. Am fost rugată insistent și cu disperare în glas să nu o fac. De ce? Pentru că tăcerea nu ar provoca. Pentru că tăcerea nu ar atrage atenția asupra mea. De ce? De frică. Frica de doctorii din România care în loc să ne vindece, ne nenorocesc sau ne lasă să murim. Am refuzat. Mi-am luat câteva zile să mă îmbărbătez, să mă calmez, să alung gândirea de reptilă.

Am fost două zile internată cu Mateiu. Într-o seară la ora 10 i s-a pus o perfuzie. La trei dimineața când am schimbat poziția în pat pentru a-l alăpta, mâna i-a picat pe lângă corp. L-am atins și m-am cutremurat. O mână de Pinocchio i-a smuls un țipăt de durere. M-am pierdut câteva secunde. Am vrut să-l iau în brațe și să fug după o asistentă, dar am raționat rapid. Branula nu-mi permite. Am lăsat copilul urlând și am năvălit spre recepție. A doua zi am cerut externarea pe propria răspunde. Iar acum o să redau dialogul.

Vreau să mă externez azi.
De ce vreți să plecați? Încă nu știm ce anume menține icterul copilului. (Detalii despre analize, despre sărbătorile care împiedică unele analize). Eu plângeam ca ploaia și-mi strângeam copilul la piept. O doamnă doctor îmi vorbea ușor lezată.
Tot vreau să mă externez.
Văd că sunteți atât de supărată pe noi pentru ceea ce s-a întâmplat azi noapte.
Da, sunt foarte supărată.
Dar dumneavoastră de ce nu ați observat? Asta se întâmplă destul de des.

După ce am fost găsiți vinovați de accident, Mateiu că a mișcat mâna, eu pentru că nu am observat, s-a schimbat dinamica discuției. Doamna doctor mi-a vorbit ca un tragic personaj rusesc. Să nu generalizez când afirm că nu mai dă nimeni de un doctor după ora trei în spital. Tot timpul este cineva în spital. De acord, găsești rezidenții și asistentele. Când am întrebat de doctorul lui Mateiu mi s-a răspuns că poate mai vine, poate nu mai vine după ora 5 după amiază. Nu a mai venit. Jignită de observația mea, conversația a semănat izbitor cu o ceartă în curtea școlii. Eu mi-am anunțat furia pe sistemul sanitar românesc, iar doamna doctor mă lovea cu exagerări hidoase ale posibilelor probleme ale lui Mateiu.

M-am externat cu un topor deasupra gâtului. Am avut zile pline de disperare și neputință. Sunt curioasă dacă mai sunt cetățeni români cărora le este frică de doctori. Nu vi se pare că trăim ca-n romanul lui Bradbury, Fahrenheit 451? Acolo pompierii aprind focul în loc să-l stingă, iar în societatea noastră doctorii ne nenorocesc în loc să ne vindece?

Dacă suntem mai mulți, atunci ce ne împiedică să acționăm și să nu mai permitem doctorilor acest comportament obscen?! Și considerați că o să suport consecințele pentru că nu am tăcut?

Foto: Bogdan Mosorescu