Consider că orice persoană, în anumite circumstanţe, poate ucide. Situaţiile speciale au de-a face cu reacţia. Dacă cineva i-ar face un rău fetiţei mele, aş răspunde cu agresivitate. Atitudinea s-ar păstra ca ripostă. După potolirea nervilor, nici un criminal, pedofil sau violator n-ar avea şanse să moară din mâna mea.

Trăim într-o lume cu reguli şi legi. Ne-am potolit instinctul în ani. Antropologic, am renunţat la violenţa fizică şi am adoptat violenţa verbală. Înjurăturile semnifică şi civilizatie.

Dacă un bărbat adult ar distruge copilăria Marei dintr-o anomalie sexuală, ar merita să moară? Aş simţi că merită, dar nu mi-aş dori o lume în care să-mi fie permis să iau viaţa altei persoane.

Am observat că din cauza unor seriale TV, criminalii capătă o aură romantică. A făcut şi fapte bune, am auzit referitor la Pablo Escobar. Natura ambivalentă a omului surprinde pe cineva? Descriem o existenţă cu două aspecte diferite de la începuturi.

Se ridică tot mai mulţi justiţiari. Nu pot să nu mă întreb ce nevoie satisfac. Singurul justiţiar iubit rămâne Robin Hood. Robin Hood fura. Crima, drogurile, violurile, tortura stau în altă categorie.

Criminalii sunt citaţi însă. Percepţiile lor despre viaţă provoacă empatie. Istoria umanităţii nu duce lipsă de criminali plini de fapte bune. Familia Borgia de exemplu, familie papală iubitoare de artă, dar cu membri acuzaţi de incest, viol, crimă.

Mi-e ciudă. Vă jur că mă irită până la lacrimi admiraţia dăruită criminalilor. Psihologic putem înţelege faptele reprobabile. Social avem obligaţia să menţinem un ideal. Interdicţia nu are cele mai grozave rezultate, consecinţele copleşesc de pe vremea totetismului, dar descoperirile progresive în viaţă ne-au pregătit pentru reformularea mesajelor.

Renunţăm să ne interzicem din cauza naturii ambivalente. Pablo Escobar a făcut şi bine. Trasformăm negaţiile în propoziţii afirmative. Să nu ucizi poate fi citit cu respectă viaţa.

Avem valori şi stă în putinţa noastră să le menţinem. Cine nu deţine valori, să-şi construiască. Lipsa valorilor prilejuieşte apariţia şi reapariţia de pablo escobari. Scrierea cu litere mici a unui nume propriu reprezintă o minimalizare a importanţei lui. Îmi exprim dispreţul cu ortografia.

Ce-ar fi să trăim de mâine într-o lume în care toţi ne facem dreptate, copiii să se îndoape cu ciocolată, iar adolescenţii să facă sex oriunde, oricum şi cu oricine?

Acuzaţiile de exagerare, de patetism, de lipsa realităţii nu or să-mi schimbe părerea. Nu mi-a mai fost bătut obrazul de ceva timp. Avem nevoie de legi, reguli, puncte de referinţă.

Nu cunosc un zeu mai puternic în alcătuirea genetică, în reprezentările religioase, în percepţiile sociale ca bunătatea.

Dumnezeu e o amăgire pentru mulţi dintre noi, dar BUNĂTATEA nu a dezamăgit niciodată pe nimeni. Imagine şi concept,  bunătatea rămâne imaculată.

BUNĂTATE.