E miercuri azi. Îmi tot repet asta de câteva minute. Încerc să-mi reprezint ziua asta. O văd verticală, o verticală între marți și joi, separă zilele de muncă.
E miercuri azi. Par cumva blocată, mă aflu blocată, acum când scriu, acum când încerc să dau, dar nu găsesc semnificații pentru miercuri.
Luni am fost la spectacolul lui Tudor Gheorghe, Pelerini din țara nimănui. De ani de zile am scris despre spectacolele lui, încât acum nu știu de ce cuvânt m-aș mai putea folosi ca să-i descriu vocea.
Și emoțiile mele, și ele oarecum copii ale stărilor din anii trecuți. Tot ce îndrăznesc să mai adaug ține tocmai de aceste stări, căci asta face Tudor Gheorghe, dă stări de bine românilor.
La spectacolele lui, fiecare dintre noi, unii mai conștienți ca alții, se retrag lumii, fix ca atunci când ne punem la somn. Abandonăm tot ce înseamnă exterior, iar fără aceste influențe permitem să scoatem la iveală multe sentimente adormite.
Un exemplu, la Tudor Gheorghe ți se reactivează sensibilitatea. Firește că asta e bine, nu cred că mă înșel, dar Constantin Noica era de părere că dacă e ceva ce trebuie să le dai românilor, apoi tocmai stări de bine să le dai.
Marți am fost la spectacolul de la Filarmonică susținut de Alexandru Tomescu și Pavel Sporcl. Afară ploaie, înăuntru două viori, una albastră, una verde, au redat muzica lui Eugene Ysaye, Paganini, Dvorak, Smetana. Nu pot să identific întâmplarea, dar în copilărie sigur s-a petrecut ceva care a fixat în mine sunetul de vioară ca ceva incredibil de trist. Mereu asociez sunetul de vioară cu ploaia și noroiul, chiar cizmele de cauciuc. Toate acestea îmi dau un sentiment greu, pe alocuri neplăcut. Dar nu am renunțat la vioară, s-o ascult, să-mi corectez acest sentiment neplăcut. Aseară am închis și ochii. Am primit un cald sentiment de plăcere de pe scenă, de la vioară.
Mi-am zis că aceste preferințe pentru muzica clasică țin și de datul cu care te naști, dar obligatoriu țin și de educație. Eu am dorit să-mi fac educație în această direcție, iar de cele mai multe ori sunt răsplătită.
Ce primesc?
Primesc stări de bine.