Unii dintre adulți mai dau socoteală copilului sărac din interior

Creștem. Că vrem, că nu vrem, devenim oameni mari. În copilărie vrem. Copiii fabrică vise despre maturitate. După 20 de ani, cu un cortex frontal disciplinat, reușim să inhibăm sistemul limbic. Sistemul limbic e responsabil de spumoasele emoții. Cu toate astea, unii dintre adulți mai dau socoteală copilului sărac din interior. Eu mai dau din când în când socoteală.

Copilul sărac din noi vorbește despre lipsurile copilăriei. Nu mi-a lipsit mâncarea. Am avut acoperiș deasupra capului. Părinții m-au trimis la școală și mi-au cumpărat haine. Mi-au lipsit mofturile. E o întrebare care la mine funcționează ca un declanșator. Aveai nevoie de? După ce am primit carnetul cu alocația, am început să cumpăr fără asistența mamei. Cu orice veneam acasă, o auzeam pe mama: Aveai nevoie de? Aveai nevoie de un minuscul top să ieși la terasa Marinaru? Aveai nevoie de sandalele astea? Aveai nevoie de încă o pereche de blugi? Orice moft constituia o iresponsabilitate.

Ca reacție întârziată la atitudinea mamei, după ce m-am angajat în primul an după terminarea facultații, din primul salariu mi-am cumpărat o geantă. Tot salariul s-a dus pe o geantă neagră. De fapt mulți ani după terminarea facultății m-am supus satisfacerii mofturilor copilului sărac. Dar nici mama nu a renunțat. A continuat. Aveai nevoie de? Da, și da, și da!

M-am potolit. Mi-am reglat conflictele. Copilul sărac din mine și-a schimbat felul de a fi. Fix ca-n Metamorfoza lui Kafka. Într-o bună dimineața copilul nu a mai cerut. Adultul s-a oprit din a onora capriciile și a căutat să fie individual.

Dintr-un fel de a fi specific, mi-am comandat la fabuloasa Diana Bobar un corset negru pe care să-l port în orice moment din zi sau din noapte cu blugi. Cu Diana am traversat perioade vestimentare. Am încercat. Am căutat. M-am descoperit în rochiile negre creion, în sacouri bărbătești și în prinderea țeapănă și voluptuoasă a corsetului. Mi-a croit corsetul. După chip și asemănare, vă spun. La interior îmi atinge ușor pielea un material delicat. La exterior un material cu aspect bățos îmi completează ținuta.

Am ieșit cu Mosorescu noaptea târziu să facem câteva cadre cu corsetul. O să public o fotografie cu mine într-un corset negru bezmetic. La interior port un copil fericit și împăcat.

Foto: Bogdan Mosorescu

Când deosebim necesitățile de mofturi. Chiar când doamna e mult mai urâtă decât domnul?

Zilele astea sunt numai bune să vă reamintesc de partenerul prețios al blogului, Târgul Cărții. Ultima dată când am ajuns la București, am revenit cu câteva titluri remarcabile din literatură. Am citit o carte din cele cinci cumpărate. Este vorba despre O călătorie în India de E.M. Forster. Am văzut și filmul. O adaptare satisfăcătoare. Azi o să vă povestesc despre carte.

Romanul, O călătorie în India, este o carte care aduce la cunoștință consecințele principiului superiorității rasiale. Doctorul Aziz, un personaj însemnat, este arestat în urma unei acuzații aduse de o tânără domnișoară englezoaică. Un scenariu aparent banal din cauza frecvenței subiectului. Arestarea doctorului are însă implicații social-politice.

Doamna Moore și domnișoara Quested călătoresc la Chandrapore. Raționamentul britanic întâlnește exotismul și poezia Orientului. E.M. Forster s-a bazat pe propria experiență. În anul 1912 a luat contact cu poporul indian într-un rezidențiat temporar. Fiul doamnei Moore, Ronny, este și pretendentul Adelei Quested. Femeile insistă să cunoască India. Adunarea de la club le dezorientează. Dușmănia și neîncrederea reciprocă dintre englezi și indieni e evidentă. Încearcă să arunce o punte între cele două culturi și acceptă o invitație la peșterile Marabar. Doctorul Aziz și-a luat angajamentul, susținut de Fielding, directorul colegiului și prieten, să conecteze rațiunea și pasiunea, mintea și inima.

Deplasarea la peșterile Marabar otrăvește și mai mult relațiile dintre englezi și indieni. O întâmplare misterioasă duce la procesul intentat doctorului Aziz. Procesul este descris cu umor, dar e presărat de mentalități. Rasele cu pielea mai închisă la culoare sunt atrase fizic de cele albe, dar nu și viceversa. Chiar când doamna e mult mai urâtă decât domnul?

Deznodământul e neașteptat ca și începutul. Adela Quested își retrage acuzația împotriva indianului Aziz. Romanul este bogat în idei. Eșecul raționalismului și umanismului apusean de a înțelege filozofia mistică budistă. India provoacă interogări personale caracterelor europene. Șovinișmul și ipocrizia ies la suprafață. Zeci de detalii de viață, aparent ridicole, devin însemnate când deosebim necesitățile de mofturi.

Am terminat ce am avut de spus despre carte. O găsesc extraordinară pentru aceste zile petrecute în izolare. Toată lumea vorbește despre sine, de regăsire, de apropiere. Până la urmă lecturile mele chiar se potrivesc. Mă refer la O călătorie în India și Ființă și timp. Puteți comanda pe Târgul Cărții, un partener care nu m-a dezamăgit niciodată.

Foto: Bogdan Mosorescu