Muzica house mă face să mă simt captivă în propriul corp

De când îmi amintesc, mintea și corpul meu au respins muzica house. De la primele sunete, înapoi în anii 2000, la ultimele sunete ascultate în 2019, muzica electronică mi-a rigidizat trupul. Uitam și uit să mă mișc. Mă face să mă simt captivă în propriul corp.

Ca studentă, am evaluat stilul acesta cu malițiozitate. Mișcarea pe muzica asta arată că n-am evoluat prea mult de la stadiul de maimuță. Exact acestea au fost cuvintele mele. În studenție am evitat cât am putut cluburile care abordau stilul acesta de muzică. Uneori mă justificam. Am crescut dansând din fund. Mi-e imposibil pe linia de bas proeminentă de sintetizator.

Cu trecerea anilor, distracția a căpătat alte semnificații în viața mea. Când ies în oraș, în club cu haita, vreau să mă bucur intens de orele acelea. Mă aștept ca muzica să mă facă să vibrez, să mă stimuleze sexual, să mă poarte într-un imaginar al trupurilor contopite și contorsionate de pasiune. În loc de asta, am plecat deseori iritată de la muzică. De aceea am exclamat pentru cine a avut urechi să mă asculte. Să fac ceva în muzica voastră de drogați! O acuzație dură, știu, îmi pare rău! Nu e falsă, dar e vina mea, mi s-a spus, că nu am măcar o pastilă luată sau câteva fumuri trase. E vina mea că sunt trează.

Ultima dată când am ascultat muzica asta, am lăsat evaluările deoparte. Am afirmat categoric. Muzica asta înmormântează libidoul, desacralizează plăcerea sexuală.

Scriu articolul acesta și ascult Larry Levan. Larry Levan este unul dintre cei doi DJ care a contribuit la apariția muzicii house. Larry Levan în New York, iar Frankie Knuckles în Chigaco. Deoarece resping cu înverșunare house-ul, m-am simțit datoare să o studiez puțin. Sursele sunt Wikipedia și Youtube. La primele acorduri de pe albumul lui Larry Levan ajunsei afectiv în filmele anilor 80. Îmi amintii de Colombo.

Trec la Frankie Knuckles. Nu, nu rezist.

Mă declar inaptă să-mi mișc corpul pe muzica asta, să-mi exploatez sexualitatea și să-mi exersez seducția.

Dar să râdem înainte de toate și să mergem înainte.

Foto: Simona Nutu