Mi-am schimbat ochelarii. Nu i-am făcut favoarea doctorului de a-i purta și mi-au crescut dioptriile. Și-a reînnoit rugămintea în fața mea de a-i păstra pe superbul meu nas cam cât e ziua de lungă.

Cum în ultimul timp am apucături de a mă lua de literă și de sensuri, o să discutăm azi, dacă aveți bunăvoința de a interacționa pe blogul unei snoabe intelectual care NU poartă ochelari să pară mai deșteaptă, ci de nevoie, despre afirmația de mai sus.

Mi-au crescut dioptriile. Simt puterea lentilei. Cu ei pe nas, ce claritate, ce scris deslușit, ce imagini netăgăduite! M-am îndoit de câteva ori de ceea ce am avut în fața ochilor.

Vedeți dumneavoastră, am înlocuit lentila ramelor, dar am deplasat și convingeri.

A schimba se poate citi și prin a înlocui, a deplasa. Începutul textului conține un avertisment. Am apucături de a mă lua de literă.

Deplasându-ne, m-aș uita peste umăr să văd cine mă urmează, dar acțiunea e imaginară, de la schimbarea dioptriilor la schimbarea convingerilor, notez percepții.

PERCÉPȚIE, percepții, s. f. Reflectarea subiectivă în conștiința omului a obiectelor și fenomenelor realității obiective, care acționează direct asupra organelor de simț (în funcție și de experiența lui anterioară); ima­ginea ca rezultat al acestei reflectări; facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare.

Copy paste din DEX online.

Atât lentilele, cât și percepțiile ajută la claritate. Lentila ajută un organ de simț, percepția un proces psihic.

Am observat că oamenii abia așteaptă să fie indignați. Exemple: de rochiile soției președintelui, de propunerile Papei, de gafa unei moderatoare de la TV, de comportamentul copiilor și adolescenților etc. Mi-am zis că este vorba despre a-ți da determinațiile potrivite. L-am citit pe Noica, am subliniat și că vă aflați pe blogul unei snoabe intelectual.

Oamenii, prin indignare, își dau determinații potrivite. Am dedus asta. Posibil ca atunci să fi experimentat o stare beatifică. Spun asta deoarece s-a întâmplat să strâmb din nas la interpretare și să grăiesc mojicește că trăim printre mulți primitivi.

Folosesc cu dărnicie cuvântul primitiv. Orice reacție negândită o răsplătesc cu un primitiv. Cine mă cunoaște s-a obișnuit deja să exclam adeseori: Primitivule! sau Primitivilor!

M-aș bucura să vin cu o concluzie, scrisei prea mult și spusei prea puțin, spre nimic.

Esența: oamenii sunt cuprinși de indignare și parcă abia așteaptă.

Observație: cu lentile și percepții noi, am reușit să-mi păstrez calmul și să mă detașez. Lumea, în alcătuirea ei, omul, în evoluția lui, individul, cu educația lui, presupun judecată. Iar eu în jur văd prea multă reacție.

Să gândim și nu să reacționăm. Ilie Gyurcsik