Boala nu mă părăsește, probabil îi sunt o gazda prea bună, iar eu par să mă micșorez cu fiecare zi care trece.
În această nouă dimensiune, reiau cursul de filozofie povestită. Urmează să povestim despre iluminismul francez.
Atenție! Textul nu o să fie tocmai scurt.
Iluminismul francez se concentrează în 7 puncte.
1. Răzvrătirea împotriva autorităților
2. Raționalismul
3. Ideea iluminismului
4. Optimismul cultural
5. Întoarcerea la natură
6. Creștinismul umanist
7. Drepturile omului
În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, centrul filozofic al Europei s-a aflat în Anglia, spre mijlocul secolului în Franța și spre sfârșitul secolului în Germania.
Există gânduri care le sunt comune filozofilor francezi ai Iluminismului, dar o să ne concentrăm asupra celor 7 puncte însemnate.
Nume importante: Montesquieu, Voltaire, Rousseau.
O primă deviză: răzvrătirea împotriva autorităților.
Mai mulți filozofi francezi iluminiști vizitaseră Anglia, care, în anumite privințe, avea o gândire mai independentă decât patria lor.
Filozofii englezi au fost o sursă de inspirație, în primul rând Locke.
În Franța, filozofii au intrat treptat în lupta împotriva autoritarismului. Era important să dai dovadă de scepticism față de adevărurile moștenite. Credeau că individul trebuie să găsească el însuși răspunsul la toate întrebările; o acțiune care se inspiră din Descartes.
Apelul la luptă se îndrepta împotriva puterii
– bisericii
– regelui
– nobilimii
În anul 1789 a venit revoluția.
Următorul cuvânt de ordine: raționalismul.
Filozofii iluminiști credeau în rațiunea omenească. Noua știință – natura era organizată rațional. Misiunea consta din crearea unei baze pentru morală, etică și religie care să fie conformă rațiunii neschimbătoare a omului. Asta a dus la ideea iluminismului, iar acesta este cel de-al treilea punct.
Trebuie ca masele largi populare să fie luminate, condiția pentru o societate mai bună.
S-a acordat atenție educației. Pedagogia a fost constituită ca știință în epoca luminilor.
Marele monument al Iluminismului este un important lexicon, Enciclopedia apărută între 1751-1772, în 28 de volume.
Punctul următor: optimismul cultural. Filozofii iluminiști spuneau că numai atunci când rațiunea și știința vor fi suficient de răspândite omenirea va face progrese.
Să ne întoarcem la natură. Prin natură, filozofii iluminiști înțelegeau rațiune. Rațiunea i-a fost dată omului de natură.
Biserica și civilizația nu sunt date de natură.
Îndemnul Înapoi la natura provine de la Rousseau.
Natura e bună, iar omul e bun de la natura sa. Tot răul s-ar afla în societate. Rousseau voia să-i lase pe copii să trăiască pe cât mai mult posibil în starea lor naturală de nevinovăție.
Ideea unei valori proprii a copilăriei își are originea în epoca luminilor.
Și religia trebuia adusă în conformitate cu rațiunea naturală a oamenilor. Mulți luptau pentru ceea ce noi numim o concepție de creștinism umanist, punctul șase de pe listă.
Filozofii iluminiști voiau să elibereze creștinismul de dogmele iraționale sau principii ale credinței care se adăugaseră de-a lungul istoriei Bisericii mesajului atât de simplu al lui Isus.
Deism – concepție conform căreia Dumnezeu a creat lumea, dar El nu se revelează acestei lumi.
Rămân drepturile omului, ultimul punct. Filozofia franceză a luminilor a fost orientată practic.
Au luptat pentru drepturile naturale ale cetățenilor.
Au luptat împotriva cenzurii – libertatea presei.
În ceea ce privește religia, morala și politica, trebuia asigurat dreptul individului de a gândi liber și de a-și exprima vederile.
Au luptat împotriva sclaviei negrilor și pentru un tratament uman aplicat celor care încălcaseră legea.
În 1789 principiul inviolabilității individului și-a găsit locul în DECLARAȚIA DREPTURILOR OMULUI ȘI CETĂȚEANULUI adoptată de Adunarea Națională Franceză.
Filozofii iluminiști au stabilit legi care să fie comune oamenilor pentru că s-au născut ființe omenești. Asta înțelegeau prin drepturile naturale.
Revoluția de la 1789 a stabilit o serie de drepturi pentru cetățeni, dar cetățeni erau considerați numai bărbații.
În 1787, Condorcet(1743-1794) a publicat o scriere despre drepturile femeii. El acorda femeilor aceleași drepturi naturale ca și bărbaților.
În timpul revoluției de la 1789 femeile au luat parte activă împotriva vechii societăți feudale. Femeile nu au primit însă drepturi. După revoluție s-a stabilit iarăși vechea dominație a bărbaților.
Olympe de Gouge a publicat o Declarație cu privire la drepturile femeilor. Ea a fost executată în 1793 și femeilor li s-a interzis orice activitate politică.
Ne reîntâlnim pentru Kant.
