Un blogger cu voce andante despre Conferința PRBeta

Știați că este o diferență între origini și început? Mie nu mi-ar fi trecut prin cap dacă nu m-ar fi ajutat Paul Ricoeur. Memorie, istorie, uitare pune pe fugă cititorii prin teoria agasantă, dar în nici un caz nu pierzi timpul cu lectura.

Articolul prezent își are originea în ziua de joi, iar începutul azi. Motivul renunțării de a scrie sub influența entuziasmului despre Conferința PRBeta ține de perfectul simplu. Geografia m-a împiedicat. O face deseori. Pur și simplu nu-mi vine firesc să scriu despre un eveniment desfășurat azi la perfectul compus. Mă enervez, greșesc mereu, șterg cuvinte și pierd orice urmă de inspirație.

Cu o minte mai coaptă ca anul trecut, am decis să aștept o zi sau două după ce creația îmi dă ghes să scriu despre o acțiune a zilei în curs. Sau să nu mă mai împotrivesc gramatical și să scriu corect, cu perfectul simplu.

Despre PRBeta, dacă sunteți curioși și aveți acest cusur, în arhiva blogului o să mai găsiți articole. O să notez câteva impresii despre conferința de anul acesta, dar înainte doresc să vă povestesc ceva.

La examenul de bacalaureat, proba orală de la limba engleză, două colege, ambele dragi mie, le prețuiesc și le respect intelectual, au primit notele inversate. Una a luat nota maximă prin nepotism. Rostirea în limba engleză te ducea cu gândul la ruși, iar nenorocitele alea de rephrase-uri nu s-au prins deloc de ea. Cealaltă, a primit un nouă și un discurs moralizator de la profesorul examinator. Pronunția ei ne făcea pe toți invidioși. Unii au talent pentru limbi străine. Parcă s-au născut special să nu se mărginească fonetic la o anumită limbă. Rephrase-urile nu-i dădeau nici o bătaie de cap. A primit totuși nouă pentru ca profesorii să-și justifice notele nemeritate.

Acesta este un caz clasic de nedreptate, umilință, lipsă de caracter. Nu m-am împotrivit niciodată pilelor, cunoștințelor și relațiilor. Lumea a funcționat și funcționează după legi nescrise, după condițiile trasate de cel mai puternic. M-a înfuriat peste măsură atitudinea celui ipocrit. Profesoara din povestea mea a dat o notă maximă unei eleve care nu merita. Pretenția mea a fost și va rămâne să primească notă maximă și cel care merită. Mă angajez în lupte, ridic vocea, acționez, schimb dacă îmi stă în putință aceste fapte. Nu o să tac, nu o să mă prefac și nu o să accept acest gen de comportament.

La conferință s-a discutat despre persoanele care influențează în mediul online, influencer și microinfluencer. S-a menționat numele Alinei Ceușan. O nemulțumire ca în povestea cu profesoara s-a răspândit în sala de la Incuboxx.

Ciuda mea ca blogger cu o voce andante – mă folosesc de vitezele de execuție a unei lucrări muzicale – constă în faptul următor:

Vocea presto a influencerului seamănă de multe ori cu rostirea cu accent rusesc a colegei mele de liceu care a obținut o notă maximă la bacalaureat prin nepotism. Și atunci se declanșează un război al nevoilor cu răbufniri de cele mai multe ori nedemne de persoane educate.

Microinfluencerii se plâng la orice colț. Influencerii își cresc aroganța pe complexe de inferioritate. Ne zâmbim la evenimente. Ne criticăm în grup restrâns. Ne facem vinovați de o reîntoarcere la capacități intelectuale ale maimuței.

Toate astea reprezintă adevăruri și provocări. Așa s-a și numit conferința, cea mai remarcabilă la care am participat eu până în prezent. Oltea avea dreptate, o să fie greu de depășit.

În timpul conferinței mi-am notat pe un bilețel câteva întrebări:

Cum sugerezi o eroină? Cum sugerezi un abandon? Cum sugerezi o ratare? Cum sugerezi umilința? Cum sugerezi mântuirea? Intenționez să fac un mic filmuleț după aceste întrebări cu scopul de a mă împotrivi acelora care luptă împotriva avortului.

Asta este o consecință directă a conferinței. Propriile gânduri încep să curgă. Se desprinde creația stimulată de un gest, un cuvânt, o glumă, o privire, o strângere de mână. Te ridici, îți iei la revedere și pleci cu gândurile tale.

Cristina, Oltea, felicitări și la cât mai multe asemenea conferințe.

Notă:

Andante = la pas

Presto = foarte repede

Linked Culture, generației noastre îi pasă de rezultate

De anul trecut au reînceput întâlnirile lunare ale bloggerilor timișoreni. Mijlocitori au fost Teo și Andra. Destul de greu s-au strâns rândurile. Într-o lună doar eu am apărut la randevu și am scris despre pe blog.

Fără să cunosc motivele celorlalți bloggeri, vă mărturisesc ce anume mă scoate pe mine din casă: socializarea sau networkingul. Am aflat despre puterea networking-ului la o conferință a celor de la PRbeta. Realizez ce caraghios ar putea să li se pară cunoscuților. Dunia este locvace. Dunia are prieteni. Nu nevoia de taifas la o cafea m-a împins să particip la conferințe sau întâlniri cu bloggerii. Informațiile transmise și viitorii potențiali parteneri mi-au atras atenția.

Fiecare conferință la care am participat a ridicat o întrebare. Am părăsit încăperea cu o întrebare. Teatrul mai face asta oamenilor. Atâta timp cât nu încetăm să ne chestionăm, balanța va înclina spre faptele bune ale oamenilor.

Fiecare conferință la care am participat mi-a dat ceva de aplicat pe blog. Aplicabilitatea semnifică o realizare.

Fiecare conferință la care am participat mi-a confirmat statornicia. Nu cunosc o altă trăsătură de caracter mai respectată. Dacă aveți o altă experiență sau o informație care să contrazică, nu ezitați să completați afirmația mea.

După cum se pare, cele mai eficiente angajamente în ceea ce privește modificarea imaginii despre sine și a comportamentului sunt cele active, publice și implicând efort. Robert B. Cialdini, Psihologia manipulării, p. 126.

Fiecare persoană deține în interior un pilot automat. Lui e necesar să ne împotrivim din când în când. Bloggerii sunt nevoiți datorită micii lor afaceri. Primul pas ține de confirmare. Să recunoaștem public că blogul este o afacere. Apoi putem trece la partea practică. Conferințele sprijină funcționarea practică.

Condițiile vieții actuale au prilejuit apariția acestei categorii, a bloggerilor. La angajare nu-ți cere nimeni patru ani de studii, practică la radio, ziar sau televiziune. Poți scrie pe platforme gratuite. Gheorghe, ciobanul, poate scrie pe platforme gratuite. Dar când a încolțit ideea de afacere sau când te-ai trezit în mail cu o propunere de colaborare, ai devenit o persoană care recomandă.

În cea mai mare parte, asta fac bloggerii, recomandă: produse, servicii, locuri, organizații. La conferințe se discută despre CUM. Generația noastră nu o să se oprească în dileme ale secolelor anterioare. Trăim în era facebook și instagram, ne adaptăm. Totuși generației noastre îi pasă de rezultate.

Rezultatele nu apar dacă noi încetăm să învățăm. Îndrăznesc chiar să afirm că rezultatele nu satisfac dacă le comunicăm cu greșeli de gramatică.

Conferințele și întâlnirile sunt necesare. Joi și vineri are loc Linked Culture. Poate unii nu ați aflat despre. Poate unii aveați îndoieli, iar acum un blogger, adică cineva asemănător cu voi, vă recomandă. Nu mă feresc acum de cuvânt, de obicei o fac.

Recomand participarea la Conferința Linked Culture.

PRbeta pentru nimicul cultural de la provincie

11011891_993605530649865_1732190223060457910_nLa mine în cap, nimeni nu a muncit la imaginea lui Aldous Huxley. Inițial gândisem Einstein, dar alesei o notă personală pentru model. Pentru Huxley port în suflet afecțiune, pentru Einstein admirație.

Dacă nimeni nu a muncit la imaginea unei personalități recunoscute și apreciate, am refuzat și eu orice muncă depusă în folosul imaginii personale. Prin prezența unor persoane în viața mea, prin influența lor, am ajuns treptat să-mi schimb părerea.

Am acceptat să depun eforturi pentru edificarea imaginii și astfel am zis Da. Da, particip la Conferința PRbeta de anul acesta. De PRbeta am auzit și am citit, dar niciodată nu m-am apropiat. Săptămâna trecută am dat mâna cu unii membri ai echipei.

Dacă anul acesta am decis să-mi suflec mânecile și să mă străduiesc pentru imagine, de vreo doi ani am desfășurat o intensă activitate pentru consolidarea stimei de sine. Crescută într-o familie profund oltenească unde critica este folosită ca motivare, am devenit un adult cu nevoi speciale de îngrijire a sinelui.

Mi-am crescut sinele. Miercuri dimineață am pășit la Conferință și pe tocuri, și cu nasul pe sus. Am salutat, am conversat, am pus întrebări. Pe parcursul Conferinței am aflat că întreg procesul poartă numele de networking. Am făcut networking.

Networkingul cuprinde un foarte scurt dialog cu Peter Barta, unul dintre speakeri, o poză alături de Marta Ușurelu, speaker de asemenea, și un tête-à-tête cu Ana Maria Onisei, consultant pentru festivalul George Enescu.

Am accentuat cu acest tête-à-tête o sensibilitate. Născută la provincie, provincie mică, neexploatată economic, turistic sau cultural, am fixat în mine o frustrare: nimicul cultural de la Drobeta Turnu Severin. Aproape că nu se întâmplă nimic acolo cultural. Nici în vise severineanul nu-și imaginează un festival George Enescu sau orice alt festival. Nu sunt bani.

M-am apropiat miercuri de Ana Maria Onisei, m-am așezat lângă rostindu-mi numele și legându-l de Severin, și am întrebat umilă dacă există măcar în plan evenimente culturale care să se desfășoare în orașele mici din țară. Am sugerat îndrăzneață ca în perioada festivalului George Enescu măcar un artist, unul singur, să facă o deplasare la Severin pentru a susține un concert. Nu orchestra întreagă, înteleg programul și costurile, dar un artist poate să se deplaseze.

Ana Maria Onisei mi-a felicitat frumusețea ideii. Am respins frumos orice apreciere pentru idee. Mă interesează și sunt avidă de fapte culturale care să ridice calitatea și sensibilitatea în orașele mici din țară. Astfel, într-un schimb de replici sincere, am stabilit că o invitație oficială din partea autorităților locale de la Severin ar putea însemna un pas înainte în realizarea unui concert la Drobeta Turnu Severin.

Și ca să demonstrez că acestă Conferință mi-a fost extrem de utilă, o să aplic ce am învățat acolo. O să mă folosesc de persoanele pe care le cunosc. O să apelez la Oana Mitu dacă mă ajută ca acest text să apară în presa locală.

Un îndeamn al unui speaker asta spunea: descoperă-te, construiește relații, fă-te auzit, fă-ți aliați.

Acesta este punctul meu de pornire. Am emoții, recunosc, dar…

Start!