În prezent, Făt Frumos și cu mine locuim în castelul Escu. El ocupă o aripă. Eu ocup cealaltă aripă. Asta până ajungem să achiziționăm un castel și mai mare care să corespundă nevoilor și gusturilor noastre. În viitorul castel, ca orice cuplu modern, pretindem un fel de peștera lui Batman în care Făt Frumos să se retragă. Statul în sufletul celuilalt nu ni se potrivește.
La fiecare discuție purtată despre Castelul Escu II, mi se strânge inima. Ca expresie mi se strânge. În organism sunt absolul convinsă că secret corticoizi până o iau razna. De ce se întâmplă asta? Pentru că muncesc de vreo câțiva ani la apartamentul meu comunist, iar în prezent apartamentul mă reprezintă. Am recondiționat ușile. Am rașchetat parchetul. Am schimbat faianța la baie și la bucătărie. Am vopsit hidoasa faianță de pe balcon. L-am mutat pe Ion, sculptura, de la casa de la Schela la Timișoara. Mi-am comandat mobilă. Sufrageria mea se înfățișează cu niște rafturi bezmetice. O să vă las fotografii și vă rog să comentați dacă aveți ceva de spus.
Să părăsesc apartamentul și să las în urmă rafturile și dulapul din dormitor? Pe lângă rafturi am comandat și un dulap imens. Ca femeie, puțin îmi pasă de inelul de logodnă. Am purtat unul opt ani. Pentru un drum comun în viață cu un bărbat pretind un dulap sau un dressing.
Puțin îmi pasă de diamantul de la Tiffany, să comandăm un dressing de la Insidecor! Am comandat. Până ni se întrepătrund obiceiurile casnice, sufletele ni s-au îngemănat la marea îndrăgosteală din 2016, m-am dus la Insidecor și am negociat fără talent de negustor mobilier.
De ce spun fără talent? Negustorul urmărește propriul interes. Eu îmi urmăresc interesul în paralel cu interesul celuilalt. Să ne fie bine reciproc. Cum să-i fie bine unei afaceri românești, dacă cetățenii târguiesc atât produsele, cât și serviciile? La produse discut. Nu mă dau în spectacol pentru că nu mă dau banii afară din casă. Dacă m-ar da, mi-aș lua bilet spre Fiji și aș rămâne cu familia și familia extinsă până la final de pandemie. Îmi aleg produse calitative. La servicii pun câteva întrebări, iar apoi îmi verific contul. Contul mă ajută să decid rapid. Serviciile nu suportă târguială.
M-au sunat cei de la Insidecor înainte cu o săptămână să mă anunțe că vin să monteze mobila. Mi-au trimis mesaj după convorbirea telefonică. M-au sunat în dimineața de pomină. Doamnă, echipa a pornit spre dumneavoastră. Când am deschis ușa, mi s-a umplut apartamentul. Mă simțeam ca-n mina celor șapte pitici ai Albei ca Zăpada. Fiecare persoană căra ceva. În cincisprezece minute au rămas trei persoane, domnii care au montat, restul s-au retras. Au muncit oarecum în liniște, dar cu certitudine curat și inteligent. Nu mi-au lăsat fire pe afară. Apartamentul comunist are multe fire exterioare și toți pereții strâmbi. La pereții strâmbi nu s-au văitat, au găsit soluții. Când au plecat și în urma lor am admirat dulapul din dormitor, chiar asta mi-am rostit în barbă: Deci se pot găsi soluții și se poate să nu aud jeluiri nefolositoare! Se poate, fac parte din servicii, de aceea serviciile nu au preț, au o valoare pe care ți-o permiți sau nu ți-o permiți.
Oh, m-am întins la vorbă și s-a trezit Matei din tei. O să mă opresc din scris, dar o să mai povestim despre.
