Mașina de spălat nu s-a stricat că spăl duminica

De mai bine de un an de zile m-am declarat atee. Neg existența oricărei divinități. Mă simt bine. Ceaiul nu și-a schimbat gustul. Mașina de spălat nu s-a stricat că spăl duminica. Am motive să mă ridic dimineața din pat.

Surprinzător că după ce m-am așezat bine în această reprezentare despre viață, i-am înțeles mult mai bine pe creștini. Am suprapus Biblia peste lecturile mele de psihanaliză. Am presupus că își iau dintre paginile Bibliei ce-mi iau eu din psihanaliză: înțelegere, acceptare, alăturare la niște principii.

Lecturile mele m-au ajutat să înțeleg oamenii așa cum sunt ei. Am întâlnit orice situație din viața mea.

Uneori îmi imaginam propria moarte doar ca să-i pedepsesc pe aceia care mă iubeau și îi iubeam. Îmi ziceam: Ați vedea voi atunci cum ar fi fără mine!

Sentimentele ambivalente față de părinți, iubire și ură, se află în oricare dintre noi. Ura nu presupune pedeapsă, iar consecințele nu au nimic de-a face cu Iadul.

Somnul de după amiază are ca efect oboseală și produce dureri de cap și apăsare. Fraza asta am întâlnit-o ieri la Adler și m-a pus pe gânduri. Toate simțirile și gândurile mele le-am regăsit în cărțile de specialitate.

Familia presupune și distrugere. Tații pot fi coercitivi. Mamele pot abuza de boală pentru a controla.

Gelozia concurențială aparține firescului, aia obsesională impune tratament.

Copilăria nu e roz.

Viața sexuală ne afectează ca persoane.

Etc!

Ce vreau să spun este că mă simt bine. Metaforic, au picat lanțurile din jurul inimii. M-am scuturat de ignoranță, m-am adăpostit de delirul de grandoare. Sunt splendidă în teorie și de atâtea ori hidoasă în practică. Dar schimbarea s-a produs. În mine e de multe ori liniște. Pe mine nu se vede asta. Încă reacționez, încă pretind, încă mă plâng.

În timp, cu mult mai multe cărți citite, o să mă scutur și de tânguirea asta nesuferită. Nu sunt nici o victimă. Asta mi-e clar. Rămâne să aplic. Schimbările persoanei se produc în timp și anevoios. Dar oamenii au capacitatea să-și modifice direcția în viață, au însușirile necesare să-și corecteze trăsăturile distinctive.

Nu lăsați pe nimeni să vă convingă de altceva.

Foto: Simona Nutu

Te-ai lepădat de Freud? Nu.

Uneori public articole și pe Hyperliteratura. Rar, adevărat, dar îmi port de grijă sufletește. Nu doresc sub nici o formă să mi-o iau în cap.

Orice text de pe Hyperliteratura adună suta de aprecieri și zeci de distribuiri. Nu-mi văd zâmbetul, dar mă simt. Ca reprezentare trebuie să fiu exact ca un păun și încerc să mă strunesc. Refuz tentațiile care m-ar duce pe calea falsei trufii. Dacă o să găsesc un mijloc original să-mi exprim orgoliul, o s-o fac.

Acum vă las doar un fragment din ultimul text. Vă îndemn să descoperiți întregul pe site-ul Hyperliteratura.

Fac cum fac și ajung să scriu despre Freud. Dacă nu scriu, sigur menționez. De data aceasta am primit și un imbold. Am fost considerată cea mai potrivită să scriu despre.

Am primit o carte, Freud după Auschwitz, de Patrick di Mascio. După titlu am priceput ușor de ce am fost găsită potrivită pentru o recenzie. Am citit ca nebuna în ultimii ani Freud și am vizitat Auschwitz-ul când am împlinit 30 de ani. Asta mi-am dorit eu cadou la devenirea în femeie prin cifra balzaciană: să merg în Polonia, să plâng și să mă scandalizez din cauza faptelor oamenilor.

Doar că după primele pagini m-am simțit păcălită. Ce surpriză! O carte despre lepădarea de Freud. În fața unei asemenea atitudini am rămas înțelegătoare. Răspunsul stă în ambivalența sentimentelor, la Freud am descoperit.

Mi-au atras atenția numele psihanaliștilor: Horney, Fromm, Erikson și Bettelheim. Brusc, s-a ivit întrebarea: mai rămân potrivită dacă recunosc și am citit un singur nume din cei 4? Am citit o singură carte semnată Fromm și nu-mi place să scriu despre ceea ce nu știu.

Consolarea mi-am luat-o din lecturile lui Freud. Am habar despre Totem și tabu, cunosc eseul Moise și monoteismul. Cu sprijin, am pornit să descopăr o altă viziune asupra lumii.

Foto: Adrian Oncu

Fără Freud aș fi fost o femeie mai bună

hyperliteratura-freud02Am anunțat săptămâna trecută că urmează să-mi apară un articol pe Hyperliteratura. S-a întâmplat.

Îl public și aici.

Am încercat să scot din memorie când am auzit pentru prima dată numele lui Freud. Nimic. Parcă ar exista dintotdeauna în conștiință. Ca amintire, există o carte în vechea și bătrâna bibliotecă a tatălui meu de la Severin. O carte despre Freud, nu semnată Freud. Mi-am luat-o din curiozitate și am abandonat-o repede spre repede-repejor.

În adolescență mi-a displăcut ideea că aș fi îndrăgostită de tatăl meu și devoram alt gen de literatură. Citeam și suspinam pe atunci, visam la Făt Frumos și unica iubire.

În facultate am experimentat pluralul lui Făt Frumos. M-am îndrăgostit, am fost părăsită și am părăsit, iar comportamentul oamenilor devenea tot mai enigmatic pentru mine. Confuză, m-am afundat în lectură, iar într-o zi cineva mi-a zis: ție ți se potrivește Jung.

Am ignorat remarca gratuită și mi-am continuat activitățile fără vreun semn că aș fi afectată sau infectată de pasiune pentru psihanaliză. Până într-o zi.

La o librărie, mi-au picat ochii pe Interpretarea viselor de Sigmund Freud.

Continuarea pe http://hyperliteratura.ro/sigmund-freud/

Sedusă de Freud, iar Freud este deja o glumă

Întrebare: în ce situația sau context ați auzit pentru prima dată numele lui Freud?
Răspunsul meu: l-am descoperit făcând parte dintr-o glumă ironică.
Freud a devenit direct legat de complexul lui Oedip. Mulți oameni, de cele mai multe ori, oameni educați, sunt ironici când rostesc numele acestui psihanalist.
I-aș întreba, pe toți aceștia, dacă cunosc într-adevăr tot ce implică complexul lui Oedip, dacă au citit o carte de psihanaliză sau chiar piesa lui Sofocle?!
Îndrăznesc să presupun că mulți nu au habar despre ce vorbesc, dar folosesc o știință pentru divertisment.

Recent am terminat o carte cu prelegeri semnată de Sigmund Freud. M-a cucerit cu această frază:

Nu doresc să trezesc convingeri, eu doresc să scutur prejudecăți și să incit.

Iar prin ultimele foi ale cărții, am găsit un fragment cu care am trăit impresia că Freud poartă un dialog cu mine.

De la o introducere în psihanaliză poate vă așteptați și la o lămurire cu privire la argumentele pe care trebuie să le folosiți pentru corectarea erorilor evidente referitoare la analiză, cărțile ce ar trebui recomandate spre o mai bună informare sau chiar la care dintre exemplele lecturilor sau experienței dumneavoastră ar trebui să apelați pentru a schimba atitudinea societății. Vă rog, nu faceți nimic din toate acestea. Ar fi inutil; cel mai bine este să vă ascundeți cu totul cunoștințele mai ample. Dacă acest lucru nu mai este posibil, atunci limitați-vă la a spune că, în măsura în care sunteți informat, opinia dumneavoastră este că psihanaliza este o ramură specială a științei, destul de greu de înțeles și judecat, că ea se ocupă de lucruri foarte serioase, astfel încât nu poate fi descrisă prin câteva glume, și că ar fi mai bine să se caute o altă jucărie pentru divertismentul în societate.

Și din câte am înțeles eu, după lectura acestor prelegeri, aș vrea să le șoptesc la ureche ceva taților de fete: nu mai rânjiți și afișați o atitudine plină de grandomanie când pronunțați acest complex în societate, complexul lui Oedip le este atât de necesar fiicelor pentru o bună și normală dezvoltare a lor la maturitate.
Să lăsăm pudibonderia, ne naștem amorali, dar cu instinct sexual.