Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "Shopping City Timișoara"

Frica de a nu-l pierde pe celălalt. Dacă ți-e frică, de obicei îl pierzi

De 2 mart., 2021 3 Trăiri afective ale mele , , , , 0

În această săptămână se întâmplă Artisans Pop-Up Store la Shopping City Timișoara. Nu particip cu Tricoul Inteligent. Am făcut poc. Marea dezumflare a avut loc în 25 februarie. Am acum acasă un băiețaș pitic, Tare seamănă cu mine, Numai că e foarte mic.

Într-adevăr neglijez cam tot. Simt că neglijez fata, motanul, blogul și Tricoul. Nu-mi permit luxul de a neglija însă. Nu m-aș putea ierta dacă aș necăji-o pe Mara. Cum aș putea să mai am grijă de Motan dacă mai suportă un nou episod urinar? Blogul și Tricoul le-am lăsat de izbeliște. M-au sunat cei de la Poștă. Colaborez cu Poșta Română pentru transportul în țară. Amabilă și blândă, doamna care ține legătura cu mine m-a întrebat dacă mai trimitem ceva. Am râs. Am plâns suficient la spital.

Adevărul este că pregătesc ceva nou la Tricou. Mă aventurez. Îndrăznesc să propun un sacou la Tricoul Inteligent. Primul este în lucru. Așa am ajuns să procedez în cei 6 ani. Când introduc ceva nou, prima dată lucrez pentru mine. Eu port un exemplar ilustrativ și rebuturile. De aici rezultă că nu prea îmi permit să-mi port propriile haine.

Lucrez mai mult în imaginar pentru blog și pentru Tricou. Pentru blog închipui eseuri sobre și lipsite de superficialitate despre cuplurile care cultivă prefăcătoria. Știu că nu se află într-un loc bun în relația lor, dar merg înainte prin cenzură și activități care substituie lipsa afecțiunii. De ce stăm în relație? Nefericirea stă ca toporul deasupra capului. Nu-l vezi, știi că e acolo, știi că o să cadă. Nefericirea lovește cu faptele mărunte, cu replici usturătoare, cu adevăruri rostite în glumă. Alternativele, singurătatea sau revenirea în jungla întâlnirilor, sunt închipuite ca adevărați monștri.

Primul monstru suntem chiar noi deoarece ne trădăm. Uităm fericirea. Fericirea de a fi pur și simplu indiferent de statut, singur sau în cuplu. Bucuria de a te simți tu, iar tu reprezintă simplitatea, atitudinea naturală. Atitudinea naturală constă uneori în reprezentații de neînțeles pentru ceilalți. Gândirea, reacțiile, felul cum mâncăm, felul cum ne place să facem sex, relația cu părinții, dedarea paradisurilor artificiale, pe toate încercăm să le cizelăm pentru a da bine partenerului. Prea mulți stau cu frica de a nu-l pierde pe celălalt. Dacă ți-e frică, de obicei îl pierzi. Dar mai descoperi ceva. Ai pierdut partenerul, te-ai pierdut și pe tine. Greșeala persistă. Jelești după partener. Pe tine te îngropi și mai tare. Trăiesc atâtea persoane în lumea asta fără un chip real, fără o reacție instinctuală. Pe ele se ridică acele persoane care își acordă o importanță exagerată.

Adorm cu asemenea gânduri pe care încerc să le adun într-un articol. Adevărul este că mi-e somn. În locul lui Motan, stă Mateiu și scâncește. Motan s-a refugiat după canapea. La Tricou îmi e și mai greu să fac planuri. Acolo e necesară strategia. M-am concentrat pe sacou, pe modalitatea în care o arunc din nou către femeie o bucată mică de literatură. Unde o să așez niște cuvinte? Vă spun. La interior, undeva pe o bucată mică de material o să vă las niște cuvinte memorabile ale unei personalități marcante. N-am decis ce personalitate.

O să revin. Să râdem înainte de toate.

Foto: Zenobia Lazarovici

Spune ce vrei, dar întoarce-te acasă

De 17 sept., 2019 0 Colaborari , , , , 0

Pentru o vizită la dentist, am scos-o pe Mara de la ore mai devreme. În curtea școlii, un copil de la grădiniță plângea lipit de poartă. A întrerupt lamentația câteva secunde. M-a zărit printre zăbrele. A reluat lamentația după ce am trecut de el. A trecut o mamă pe lângă el, nu mama.

Mara s-a zgâit la el. Nimeni nu poate să ignore plânsul unui copil. Mara, îmi amintesc de tine. Așa ai plâns și tu luni de zile. Văicăreala unui copil după mamă declanșează instant tristețe. Programul genetic l-am ignorat. Nu m-am aplecat să-l îmbrățișez, să-l liniștesc. Convențiile sociale au fost respectate. N-am atins copilul nimănui lăsat în grija unei instituții. Copilul m-a atins pe mine sufletește, semnificația plânsului.

În primele luni de grădiniță ale Marei, din cinci zile, în patru plecam plângând. La prânz, în drum spre casă, cu un zâmbet pe tot chipul, Mara răspundea mereu că nu știe de ce plânge dimineața. Îmi place, mama, la grădi. Ne-am obișnuit în timp. S-au adunat luni, au trecut ani. La început nu m-a interesat de nici un fel socializarea cu părinții. Refuzam orice activitate în afara școlii. Într-o zi Mara mi-a comunicat cu tristețe că ea nu a fost invitată la petrecerea lui. Din acel moment a devenit clar că plăcerile noastre nu coincid, iar eu am obligația să țin cont de nevoile ei.

Am ajuns la zile de naștere, în parc, în vizită, la concerte. M-a scos Mara la evenimente în piață. Fără a cere cineva dovezi sau argumente, am demonstrat că în orice activitate neplăcută, chiar detestată, poți să descoperi un oarecare farmec prin abordare. La atitudine am avut de muncă. La primul concert în piață cu Mara m-am certat cu niște părinți și câțiva adolescenți. Într-adevăr abordarea schimbă dispoziția, dar nu caracterul. Acționez și reacționez la mârlănia oamenilor.

Altfel s-au petrecut lucrurile la ultimul concert la care am mers împreună. Pe drum, cu capul plin de Wittgenstein, de parchet, apartamentul comunist suportă o rașchetare, un aparat netezește un lemn lipsit de noblețe, am parcat mașina, am coborât, ne-am luat de mână și am întrebat: Cum ai descrie tu relația noastră?

În parcare la Shopping City, datorită unui turneu organizat de Carrefour, Live&Crunchy, timișorenii au avut șansa de a asculta live Holograf și Andra. Firește, Mara m-a tras de mână cât mai aproape de scenă. Statura, curiozitatea și fascinația o împing mereu în rândurile din față. Când l-a zărit pe Dan Bittman, mi-a făcut semn să mă aplec. De ce e bătrân? Am privit și eu pe scenă, l-am văzut pe Bittman. Pentru că și la bătrânețe continuăm să facem ceea ce ne place, iar 5 Gang, ce asculți tu, dacă asta le e vocația, vor cânta și la o vârstă înaintată.

Spune ce vrei, dar întoarce-te acasă. Publicul fredona, Dan Bittman îndemna. M-am lăsat purtată de val și am strigat. Mara s-a rușinat puțin. Mama!!! M-a tras de mână, atenționare. Seara la duș, a fredonat. Spune ce vrei, dar întoarce-te acasă. Mama, tu nu auzi ce cânt. Nu vrea să aud. O fană 5 Gang a îngânat Holograf. S-ar putea să nu fie cool, dar nu am întrebat și m-am abținut de la comentarii.

Înainte de concert, am dat o tură. Ador turele. Văd oameni, iau aminte de comportamente, privesc nestingherită chipuri, ținute, burți, pantofi, buze umflate. Zâmbesc la unele persoane. Zâmbesc cu. M-am oprit prinsă de nas de mirodenii. Chef Ciprian Ogarca și-a etalat abilitățile. La microfon anunțau ofertele Carrefour, iar eu deja făceam cumpărături în gând, îmi completam farfuriile și castroanele. Mă încântă Carrefour-ul la partea de vase de bucătărie. Găsesc ce vreau, ce nu vreau, dar e necesar. Recipient mic pentru ardei iute tocat mărunt cu pătrunjel, sare și piper de exemplu.

Mara a cerut un balon. Am discutat despre balon. În plină argumentație, a urcat Holograf pe scenă. Mara m-a tras de mână cât mai aproape de scenă. Statura, curiozitate și fascinația o împing mereu în rândurile din față. Când l-a zărit pe Bittman…

Spune ce vrei, dar întoarce-te acasă. 

Foto: Zenobia Lazarovici

Loc: Jecza Gallery

SmartSki sau liniștea familiei

De 28 nov., 2016 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

14889756_1247629765297346_2070033832537813623_oCioc-cioc! Cine-i acolo? Sporturile de iarnă. Care sport de iarnă? Preferatul, alunecarea pe zăpadă cu clăpari și schiuri.

Îmi bate soarele în geam în timp ce scriu, dar nu mă păcălește. Gândul meu e la brazi, zăpadă și sarmale. Vine iarna, iar anotimpul ăsta ne trimite la munte. Să schiem, să experimentăm pe pârtie sentimente copleșitoare de libertate, de mulțumire intensă, de bucurie. Eu să-mi amintesc din nou de Mihail Sebastian și propoziția lui testamentară, a schia înseamnă să-ți salvezi viața.

Am nevoie din când în când să-mi salvez viața. O fac de fiecare dată când prind un genunchi îndoit perfect la executarea unei cristiane.

Nu împărțim cu toții plăcerea pentru schi, dar părinții își cară după ei pruncii, iar iubiții, plini de încărcături emoționale, insistă să-și urce partenerul pe schi. E dificil să-l înveți pe celălalt. Nu ating aspectele psihologice. Trec în revistă factori care provoacă tensiune într-o vacantă. Un partener nu știe să schieze și te reține la baza pârtiei deoarece acel să petrecem timp împreună să nu devină motiv de ceartă.

În Timișoara avem o soluție. Poți pleca la munte liniștit cu pruncul. Sau cu iubitul. La Shopping City Timișoara s-a deschis de curând SmartSki. O pârtie de schi situată în mall unde poți să primești primele lecții. Să vă notez avantajele. Dacă mergeți cu pruncul, îi vorbește în limba lui. Mara mea a învățat să schieze în Austria. Dificultatea a stat în limbaj. Cum îi explici unui copil de 4 ani tehnicile de a schia când nu cunoaște limba? Mi-ar fi plăcut să existe și acum doi ani când Mara a urcat prima dată pe schiuri.

Mi-ar fi plăcut să iau și eu câteva lecții înainte să mă urc pe schiuri. N-am avut de-a face cu bariera limbii, am avut un monitor care vorbea limba engleză, dar confortul ar fi fost altul să fac exerciții într-un mediu controlat și nu pe o pârtie unde de multe ori am crezut că o să-mi rup fundul fără nici o exagerare.

Cu SmartSki ai doar avantaje: monitor care vorbește în limba ta, o atmosferă prietenoasă, un bar de unde poți să-ți urmărești pruncul sau iubitul/iubita făcând progrese. La final mândria va fi a amândurora. Unul că a învățat, celălalt că și-a obținut mult visata excursie la schi fără smiorcăieli. Un copil smiorcăie, o femeie de asemenea, un bărbat bombăne.

Aș sugera să nu evitați zona SmartSki din mall. În contextul prezentat de mine, semnifică liniștea în familie sau cuplu. Cum nu m-am avântat să povestesc despre implicațiile psihologice, o să mă abțin și de la a enumera avantajele practicării unui sport pentru sănătate. Presupun că fiecare are habar despre folosul mișcării pentru trupul nostru.

O să vă las și o fotografie cu mine de la un scurt exercițiu la SmartSki. Dacă ajungeți, vă rog să-mi scrieți și mie. Nu mă lipsiți de partea mea de mândrie.

SmartSki, Shopping City Timișoara, zona food court.