Dacă simțiți că nu aveți suficient timp într-o zi pentru toate activitățile, atunci vă recomand să faceți un copil. Un nou născut prelungește ziua. Eu, de exemplu, îmi scriu noaptea în cap articolele de pe blog. Nu apuc să le public ziua, dar ele există.

Acum transcriu. E corect? Poți transcrie din închipuiri nocturne?! O să mă scuz cu lipsa de somn pentru incoerență și acreală. O să fiu acră, nedreaptă, răvășită de emoții.
M-am gândit mult la sistemul sanitar românesc și am ajuns la o concluzie. Tot ce se întâmplă în acest sector seamănă izbitor cu un blat. Mergeam când eram mică cu tata la fotbal. Recunosc un meci blătuit. Observ în teren jucătorii. Atacantul plătit să rateze. Fundașul care cade. Jucătorul sufletist care aleargă cu disperare pe teren pentru echipa lui. La final echipa pierde. De ce? Pentru că cineva a vândut meciul.

Guvernanții ne-au vândut sănătatea. Lucrurile în spital se întâmplă ca pe terenul de fotbal. Doctori plătiți ca să ți vorbească din manual. Asistenți ca să lase pacienții în voia naturii și a selecției naturale. Sunt câțiva care trag. I-am văzut cu ochii mei. Le-am văzut lacrima de la colțul ochilor, blândețea și disponibilitatea. Nu e suficient. La final pacientul a pierdut. De ce? Pentru că guvernanții ne-au vândut sănătatea.

Să ieșim cu cadrele medicale în deșert pentru comparație și înțelegere. Capabilitatea, moralitatea și responsabilitatea unora reprezintă oaza. O raritate. Mai sunt unele cadre pe care le-as compara cu fata Morgana. Firea prietenoasă te păcălește. Te fac să speri. Uite apa! Uite capabilitate! Dar nu e! Și nu te poți supăra pe o asistentă care nu știe să recolteze urina unui copil și o recoltezi tot tu pentru că ți-a zâmbit și ți-a vorbit blând. Și nu te poți supăra pe fata Morgana.

Mai notez și o a doua concluzie.
Dragi cetățeni români, dacă vreți să trăiți, externați-vă din spitale. În țara asta mai bine ne dăm cu vracii.