DE LA FATA CUIVA LA MAMA CUIVA

De 18 dec., 2024 0 No tags 0

Ieri a fost Crăciunul. Mâine e Crăciunul. Timpul nu mai are răbdare la 40 de ani. M-am chestionat legat de senzația sâcâitoare de imponderabilitate. Simt că mi-am pierdut greutatea identitară. De la fata cuiva mustind de tinerețe vorace de acțiune am devenit mama cuiva locuită de nostalgii.

Pentru mine 40 de ani reprezintă habitatul nostalgiilor. Prinsă în rolul de mamă ale cărei responsabilități presupun punerea în slujba copiilor, călătoresc des în trecut.
Spăl vasele și rememorez o anumită seară de iarnă. Mama urcată pe masa de la bucătărie să prindă perdeaua. Afară strigă o vecină îmbrăcată în haine de țigancă. Covorul alb cu albastru și ridicarea părților de mobilă pentru a băga cu mânuțele mele de copil marginile acestuia revin obsesiv.
Citesc pe canapea. La un moment dat las cartea deoparte. Ridic capul spre fereastră. Bradul mă fericește mereu. Anul acesta l-am împodobit în 2 decembrie. Acasă la mama și tata împodobeam bradul în Ajun. Într-o casă încălzită cu sobe de teracotă, bradul se făcea în camera neîncălzită. Așadar, bradul a ajuns să însemne luminițe, aburi de la frig și un fel de călătorie între două spații. Ca să admirăm bradul și să ne bucurăm de luminițele lui, traversam un hol, urcam scările, traversam al doilea hol. De la cald la frig pentru un sentiment de liniște, de speranță, de magie. Bradul a fost magia copilăriei mele. Promitea, cu frumusețea, mirosul, luminițele și alteritatea lui, o lume mai bună. Între-o lume mai bună sora mea și cu mine am fi avut un tată mai blând.
Conduc mașina și rememorez o lume trecută de care nici nu mai sunt atât de sigură. Vecina îmbrăcată în țigancă a strigat la poarta noastră într-o seară de Crăciun sau de Paște?!
Pe firul evocării aș mai scrie rânduri după rânduri. Dar nu mă interesează să povestesc. Ce nu vă povestesc e mult mai trist și dureros. Mă interesează apariția și manifestarea nostalgiei.

Trecutul, alegerile, viața confortabilă, ce nu-mi dă pace? Cât sunt eu în prezent și cât joc rolul mamei cuiva? Mama Marei, mama lui Mateiu mai lasă loc Duniei? Grădinița și școala îmi dau ore pe care uneori le irosesc în contemplare. Nu reușesc să-mi adun mințile să scriu sau să citesc. Mă învârt. Moștenirea lingvistică îmi servește o expresie. Mă învârt ca un coi în căldare.

Unde mi-e ambiția? Deschideam ușa de la bloc când am concluzionat că n-am conviețuit cu ambiția. În familie am crescut pe modul supraviețuire și nebunie. Mama s-a mulțumit cu puțin. Tata s-a întins mai mult decât i-a fost plapuma. Ca să-ți dorești o viață glorioasă trebuie să ai habar că există una și că ți se poate întâmpla chiar ție. Mi s-a întâmplat o viață ușoară. Cred că aici am câștigat și am pierdut în aceeași măsură. Confortul te tocește. Maternitatea pune frână. La mulți ani! Ai împlinit 40 de ani. Ce faci cu viața ta?,  a devenit Ce ai făcut cu viața ta?

M-am descurcat.

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
27 − 24 =