Nu știu să răspund la întrebare. M-am zgâit o vreme la această fotografie de la Centrul James Joyce din Dublin.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
ianuarie 19, 2013
Eu am ramas in tara…
ianuarie 19, 2013
Bobby, spune ceva intr-o nota pozitiva. Chiar atat de mult regreti?
ianuarie 19, 2013
Sunt prea putine note pozitive de evidentiat… Tu nu vezi ca tot ce se vrea a fi un exemplu pozitiv este manjit cu noroi? Toti cei ce vor sa iasa din multime si se ridica pentru a da un exemplu demn de urmat sunt afundati mai jos ca sigur sa nu mai incerce sa se gandeasca macar sa se ridice? Nu am nici o speranta pentru tara asta (desi imi place sa ma cred patriot)! Speranta in sensul educatiei primite! In alte privinte oamenii vor prospera, dar o vor face intr-o directie nepotrivita! Si nu, nu sunt intr-o pasa proasta!
ianuarie 19, 2013
Eu nu vad, ai dreptate. Citii si la tine pe blog. Din ceea ce ajunse la mine iti zic ca si patriotismul are o limita.
ianuarie 19, 2013
Atunci sa schimb registrul: scriu pe blog! Pot compara asta cu Ulysses? 🙂
ianuarie 19, 2013
Poti compara, sigur ca poti. 🙂
ianuarie 19, 2013
Sau: conduc Portile de Fier opt ore pe zi. E bine? 😉 Cine apreciaza?
ianuarie 19, 2013
Sau daca apreciaza, crezi ca are vreo importanta? Vine unu’ si zice: de maine nu mai avem nevoie de tine! Si nu ii trebuie argumente pentru ca nu are nevoie de argumente, chiar daca eu as avea! Deci nu conteaza! Nu conteaza in situatia actuala! Ar conta intr-o situatie normala!
ianuarie 19, 2013
Eu apreciez, dar aici chiar nu incalzeste cu nimic. O situatie normala? Normalitatea este o utopie.
ianuarie 19, 2013
Multumesc!
ianuarie 19, 2013
Deci occidentul e o utopie?
ianuarie 19, 2013
Occidentul nu este neaparat ce cred romanii. Aproape regret ca facui aceasta afirmatie. Dar m-am aflat in dreapta sau stanga unor oameni care lucreaza in Occident. Normalitatea lor sta in faptul ca se reclama unul pe altul, iar frica pastreaza un oarecare drum drept. Oricum ar fi, esti constient ca ma depaseste subiectul si asa cum scrisesi, iar eu subliniai, eu nu vad.
ianuarie 19, 2013
Cel putin utopia aia e mai aproape de normalitatea pe care o vad eu.
ianuarie 19, 2013
Recitind primul meu comentariu, imi dau seama ca poate fi si un raspuns cu o nota pozitiva: „Eu am ramas in tara!” Acum cred ca e bine! 🙂
ianuarie 19, 2013
Se putea citi si asa, dar eu am inteles bine. De data asta. 🙂
ianuarie 19, 2013
Da, ai inteles bine!
ianuarie 19, 2013
Bobby, sunt derutata. Nu stiu pentru ce imi multumesti.
ianuarie 19, 2013
„Multumesc!” era pentru raspunsul tau „Eu apreciez[,…]”.
ianuarie 19, 2013
Ah! Atunci cu drag. 🙂
ianuarie 19, 2013
A propos de Ulysses, exista o ecranizare din 1967, apreciata de critici, dar neapreciata de public…
ianuarie 19, 2013
Mai intai sa citesc cartea.
ianuarie 19, 2013
Poate te razgandesti dupa ce vezi filmul! 😉
ianuarie 19, 2013
Nu m-as uita la film fara sa am cartea citita. Cartea si apoi filmul, niciodata invers.
ianuarie 19, 2013
Asa e logic, dar poate… totusi… http://www.guardian.co.uk/books/2012/aug/06/paulo-coelho-james-joyce-ulysses
ianuarie 20, 2013
<>
http://weblogs.sqlteam.com/markc/archive/2012/09/12/what-did-you-do-is-a-bad-question.aspx
ianuarie 20, 2013
S-a sters citatul de mai sus, asa ca iata-l aici: “What did YOU do?” have such a strong negative connotation that people would instinctively go into defense-mode and stop sharing information that might make them look bad.
ianuarie 21, 2013
Nici eu n-as stii exact ce sa spun. Cred ca mai degraba ar trebui sa vorbeasca altcineva despre mine pentru ca eu fie m-as bloca, fie as zice numai si numai prostii.
ianuarie 21, 2013
Dragă Oana, dar tu ai prospețimea vârstei de partea ta, nu ești nevoită încă să răspunzi. Dar ține minte întrebarea.
ianuarie 28, 2013
Incerc sa raspund la intrebare. InCerc. In cerc. Macar am incercat mai multe lucruri. Nu toate care le-as fi vrut, sau putut, dar am incercat si o sa incerc.
Acum 5 ani, as fi avut o lista de lucruri de raspuns la asta. Acum imi dau seama ca lista e nula, conteaza doar cum ma simt eu cu cele facute de mine. Cu James Joyce nu o sa ma pot pune niciodata, dar macar am incercat 😉
ianuarie 28, 2013
Arakelian, cred că nimeni nu se pune cu Joyce. 🙂 Cum te simți tu cu cele făcute de tine? Asta mă interesează pe mine.
ianuarie 28, 2013
pai mult mai bine cu alea mici, marunte, decat cu alea mari. Asta e amuzantul vietii. Am luptat pt chestii mari,am reusit si unele marunte, care ma bucura mult mai mult 😉
ianuarie 28, 2013
Cele mărunte se resimt ca niște victorii mărețe.