Zanzibar, lamentare de 400 de pagini

De 6 sept., 2012 5 No tags

Mă lamentez de 400 de pagini. Am început văicăreala de la 20 de pagini. Zanzibar, de John Brunner.
Am întrebat în stânga și în dreapta, o stângă pe facebook, o dreaptă la o întâlnire cu Sorin Oncu și Cosmin Haiaș dacă a citit cineva această carte. Retroacțiunea a fost zero. La început m-am asemuit, ca cititor al acestui roman, cu un pacient în comă. Sunt pagini pe care le citesc fără să înțeleg nimic. A devenit frustrant.
Am înțeles și apreciat ideea scriitorului, dar îi reproșez suprafața. 700 de pagini pentru suprapopulare?
Citesc greu, fără poftă.
Nu renunț pentru că nu-mi place.
Pe o pagină, am găsit aceste rânduri care m-au făcut să zâmbesc, iar un zâmbet trebuie recompensat. Brunner m-a făcut să zâmbesc, iar eu îi duc cartea până la capăt.

Un mare scriitor britanic a spus cândva că dacă ar fi pus în situația de a alege între a-și trăda țara și aș trăda un prieten, speră să aibă bunul simt de a-și trăda țara.

5 Comments
  • vladimir b.
    septembrie 6, 2012

    subscriu la fraza transcrisă de tine! Un prieten este mai valoros decît ţara. Sau, mă rog, o ţară…oricare ar fi aceea. Un prieten nu este niciodată o abstracţiune, cum o ţară este mereu.

    • dunia
      septembrie 7, 2012

      Un prieten nu este o abstractiune, comunicarea intre prieteni este insa uneori o abstractiune.

  • noctambulul
    septembrie 6, 2012

    Zanzibar (cantecul) – Arabesque (formatia): http://www.youtube.com/watch?v=F-DIkFHZnQ4&feature=youtube_gdata_player

    • dunia
      septembrie 7, 2012

      Chiar ma gandeam unde s-a dus muzica de pe blogul meu?! 🙂

      • noctambulul
        septembrie 7, 2012

        A durat un pic pana mi-am adus aminte numele formatiei…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
21 × 27 =