Mă întreb acum, dacă nu cumva facebookul are forța de a dezvolta anxietate. Cu certitudine afirm că facebookul reprezintă un fel de pericol exterior pentru Eu.
Amenințat de supra eu, de inconștient și de cerințele lumii exterioare, facebookul reprezentând o parte din lumea exterioară, caracterul omului se modelează în bucăți de vedetism.
Fiecare dintre noi, noi cei care ne expunem viața pe facebook am dezvoltat și am experimentat vedetismul local, aleg să-l numesc local.
Am amintit de anxietate. Da, multe persoane au un eu cocoșat de supra eu sau un eu slab, citiți care notă doriți, și atunci facebookul devine un pericol real.
Cum ne este viața amenințată? În primul rând nu există limite, iar fără limite nu există cerul, care e unica limită.
În al doilea rând oferim străinilor mult acces în viața personală, există hoți și criminali în lumea asta.
În al treilea rând, tac. Nu mai scriu nimic, Dunia a zis suficient.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
noiembrie 12, 2013
Cum la „eu” e greu sa renunti, se poate renunta la FB!
noiembrie 12, 2013
Anxietate da, cat de mult detaliu personal tine de masura fiecaruia si daca nu e facebook e alta retea sau alta forma de a fi online.
Mi-am propus deseori sa renunt, dar ar fi ca si cum as pierde o lupta: nu vreau sa renunt, vreau sa controlez, vreau sa stapanesc anxietatea si sa n-o las provocata. Daca fug n-am facut nimic (as castiga timp, enorm timp!)…
M-am mai intrebat de ce atata anxietate: poate pentru ca oamenii posteaza doua tipuri de lucruri: cele bune despre ei si cele bune sau rele despre altii, dar tocmai acele afirmatii la persoana intai isi gasesc un ecou in noi si incep sa ne macine.
N-as vedea eu-l in pericol, ci in tranzitie, in transformare, iar strict in raport cu facebook-ul, intr-o continua negociere. Pana la urma evolutia vine din modul cum intalnim tentatiile, nu din lipsa lor.
p.s. ca tot m-am pus sub observatie am vazut ca am dezvoltat un fel de sablon al starilor de „gratie” ca de pilda duminica seara si luni cand apar pozele celor care au fost la munte si cum cel putin unul din cunoscutii mei a fost… Culmea e ca abia astept sa le vad, le rasfoiesc cu pofta si apoi gata, nu mai am pofta de nimic altceva…
noiembrie 13, 2013
O alternativa selecta pentru FB este Google + (sau Google Plus). La Google + nu vorbim de tranzitie, ci de imbunatatire! Timpul castigat de care vorbeste Claudia poate fi utilizat (sa spunem) constructiv pe G+! Adevaru-i ca vorba se duce mai repede pe FB decat pe G+, dar verba volant! Iar daca asociezi G+ cu Blogspot (sau chiar promovarea postarilor WordPress), rezulta o promovare solida! Cine da +1 pe G+ (echivalentul Like-ului de pe FB) o face in cunostinta de cauza, nu doar pentru a mari numarul de manute ridicate (thumb-up)!
noiembrie 13, 2013
G+ nu creaza anxietate! Au contraire!
noiembrie 13, 2013
@Bobby
E greu să renunți la eu, dar de multe ori îl facem obiect, iar demenții clar renunță la eu, mă refer la oamenii bolnavi.
În rest sunt pierdută prin tot ce ai scris.
@Claudia
Ceea ce atrage, dar și respinge eul pe facebook este diversitatea, uneori o poză cu femei în bikini urmează uneia cu un copil pus la aparate, care urmează unei alte poze cu versuri, precedate de câini mutilați.
Imaginile ajung dintr-o dată și nu apucă să-și facă tot drumul în noi, iar uneori rămân blocate, se fixează și voila anxietatea.
Există însă avantaje, nu știu dacă merita lupta, dar avantaje există.
noiembrie 13, 2013
Cu alte cuvinte: „Lost in Translation”. Am pus demult aici cateva cuvinte si un trailer al filmului cu titlul dintre ghilimele: http://sleepless-bobby.blogspot.ro/2011/07/sleepless-bobby.html